EP. 9.
Era
vineri seara, avea nevoie de un singur loc, unde doar el și Cel de sus aveau să steie de vorbă. Ajuns în
Biserică, spera să fie pustie, a prins un moment al unei slujbe, deși era o dupăamiază trecută de patru. Zidurile
îmbrobodite cu imagini îi ofereau un gol cald în suflet. Au trecut zeci de ani
de când mai trecuse pe acolo, era surprins că își păstrase acea atmosferă
primitoare. Preoții și oamenii, se rugau setos, în genunchi, înaintea unei mese
mari pe care stateau cateva pâini. Masa era așezată atât de în spatele bisericii, că aproape bloca intrarea. Monocromatica slujei, îl arunca într-o stare
în care, parcă putea să comunice cu propriul suflet. Deși slujba era pe
terminate, era singurul care nu mai avea stare, pentru că îi amorțeau dureros
picioarele. La un moment dat, după ce preotul a făcut un semn de sfârșit, toată
lumea a început să mișune ca într-un mușunoi de furnici. Simțea cum înhalează
adânc din panica otrăvitoare a mercurului ce se împrăștia pe covoarele moi.
Stătea ca un copil, pierdut în mijlocul bisericii, uitându-se încruntat în gol.
Din mulțime s-a rupe un om gras și înalt, apropiindu-se ezitant de el, în mâini, la piept, avea o pungă
albă, șifonată, purta parcă, ceva strivit și fărâmițat. Cu mâna întinsă, tremurândă, scoasă din
sânul acelei pungi prețioase, purta cu grijă, o felie aproape intactă de pâine. A primit-o, deși nu era sigur că e a lui, era pentru el.
A păstrat-o în mâini grijuliu, să nu scape vre-o fărâmitură, plimbându-se pe la fiecare icoană din Biserică.
Simțea că, acea unică pâine, era direct de la Dumnezeu, ajunsă pe pământ pentru
sărmani, el, avea datoria să o împartă cu datorie pastrată cu onoare.
Era sătul, tocmai mâncase acasă, dar ajuns în fața ultimei icoane a
început să muște bucăți mari din felie. Acea icoană, la care îndraznise să se roage pentru o consoartă prin taină, era martoră la furtul petrecut, fata la care se gândise devenise painea lui Dumnezeu oferită bolnavilor și săracilor, fata trebuia să umbe în voia și ascultarea Lui, hrănind și ajutând sărmanii, el o devora în neștire. Mai avea, o jumătate în palme, restul pâinii
i-a rămas în gât știind că era dedicată tinerei sărmane de la intrarea locașului. Vrând să rupă locul de unde mușcase, în acel moment de ilogică, a înhățat-o pe toată. Și-a dat seama că
darul de sus, rostit pentru cei în nevoie, era chiar adevărata Ela. Ea era o mijlocitoare în
slujba lui Dumnezeu și el avea de gând să o țină doar pentru el, și-a amintit
că toată slujba s-a gândit la ea. Pâinea era ea, și în loc să își facă misiunea
de a o transporta până la ușă, a mâncat-o lacom. Făcuse o mare greșeală, în
schimbul acelei pâini, poate, Cel de sus i-o mai lăsa pe Ela. Se grăbea spre ieșire,
dar înaintea ușii, stătea proptită o tânără parcă de pază, în bluza ei largă, legăna
înfășurat un prunc. Deschizând ușa din spatele ei, după ușă, era Ela,
mestecând la felia ei de pâine sub lumina palidă a unui bec mai slab ca razele lunii.
-De ce mănânci?!
-Pentru că e
bună, de ce nu i-ai dat și femeii dintr-a ta?
-Are, are
Dumnezeu grijă de ea.
-Nimic nu era al
tău și nu mai ai ce da, ce faci?
-Nu știu. Ce să fac?
-Niciodată nu ai
întrebat ce să faci! De ce acum?
-Nu mai am, și
dacă îmi mai dă, e pentru alt rost, am risipit ce nu e al meu. Ce faci aici?
-E Maslu, aici
vin în fiecare vineri. Ce ai pierdut? Poate trebuie să fugi!
-Pentru a fi
singur? Dar sunt dator cu ceva ireversibil.
-Promiți ceva ce
nu poți și nu ai, uiți cât de serios erai când ai spus că te ții de cuvânt? Tu ai de pierdut, de aceea când vei simți că ții la mine te voi părăsi.
Sfârșitul,
primului capitol
*Explicații din
partea autorului :
Efectul de ongoing, se datorează faptului că
este scris în timp real, fără a i se cunoaște sfârșitul sau următorul episod.
Interacțiunea realului în viața autorului
este regăsită filtrată printre rânduri. Influență asupra acțiunii, sau a
deznodământului, poți avea, indirect, chiar și tu. Deși personajele sunt fictive și
prestructurate, acțiunile lor sunt influențate de fenomenul de
continuitate în prezentul în care este postată online, acțiunea. Următoarele acțiuni sunt
presupuse doar ca o acțiune de viitor real, astfel personajele trăiesc paralel prezentului nostru, o realitate a
lor, prin filtrul vieții prezente. Acțiunea acestui roman, este liberă, ongoing,
arbitrată de autor....
