Anonimi din spatele numerelor necunoscute. Am uitat cuvinte mari precum: viitor, plan, imprevizibil...
-Am uitat viitorul pentru ca am rămas în trecut. Cu greu reușesc să las amintirilor realitatea, nu-mi voi jigni trecutul numindu-l vis doar de dragul că a trecut frumos.
-Am uitat planul pentru că a mă lasa dus de val spre real este prea riscant si încerc să îmi asum responsabilitățile unor probleme ce nu le ofer șansa să apară.
-Am uitat inprevizibilul pentru că nu mai sunt eu cel ce reacționează sincer ci barez realitatea cu o conștiință bine pusă la punct educată prea uman.
Aștept un nou început dar mărturisirea celor trecute pare mai greu decăt mutatul munților în mare. Printre rândurile tastaturii caut răspunsuri, dar visele reale nu mai sunt trecatoare ci devin planuri reci sperate sec călcând cu greu pașii viitorului. Refuz inimii dorințele desăvârșirii în persoana dorită pentru că bucuriile ei par mai efemere decat cruda realitate. Devin rece, un robot și timpul trece tranformând omul vechi într-o floare ofilită sub roua deznădejdii. Oameni noi culeg vise îngromate în cenișa uitării ce renasc fantezii ce poseda un lunatic care cade la orice pas din propriile reguli și planuri. Cine te va iubi mai mult va fi primul si ultimul pentru că iubirea este veșnică dar doar cel ce nu se dă bătut va trăi veșnicia ei. Nu am auzit lacrimi cazănd pe pământul secat de dorinta de a mă semna sub imposibil de ireal cu uitarea nu cunoaște veșnicia, dar oamenii ce plang se sfințesc și devin îngeri frumoși am rămas un demon negru ce simte raiul ca pe un iad.
P.S. Regretele sunt speranțe nesperate până la capăt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu