Tolstoevski în ritmul valsului.
Parfum de mir, fără de preț, curgea prin
venele ei, culoarea magnifică a aburului sfânt, învoca demoni colosali, spre
a-i răpune dansul neclintit al trupului suplu, de un alb divin, ce vibra sub bâtăile inimii, ca
loviturile calde a aripilor unui înger, într-un aer pur ca de primă-vară,
ieșită din pământ fierbând, mustind cu sevă dătătoare de viață. Fecioria îi
radia din toate colțirile trupului, plin de duh sfințit, cu purițatea copilului
proaspăt născut, dar cel mai mult, prin micile inspirații din nările aflate un pic mai sus de buzele suculente și moi, ce torceau lin firicele de aer norocos, ce urma să îi
hrănească trupul în stingerea mocnită de dorințile ardetii de tot ca jerfă de
iubire. Un singur dar putea primi: iubirea, fericirea și viața, în chipul
fugarului de viață ce posedă cheile trupului și încuietorile sufletului.
*
-Andrei, tu, nu mori
pentru că mă iubești ci pentru că mori, din, dragostea pentru mine.
-cad din rai..
(uitase numele ei, ce i-a fost rostit o dată dar l-a uitat învăluit fiind acum ascuns în
lumină).., și uit că te iubesc.
-Ești singur!
-te urăsc, pentru
că nu te iubesc mereu. Ești o adiere caldă, sufocantă în toiul iernii!
-Ești sigur?
-dispai! mă voi
trezi acum..
Era în camera fără ferestre, și tot în vis.
Întunericul era mai plin ca de obicei și golul fricii din sufletul ce îi tremura
speriat era mai pustiu ca până acum. Își prefera sfârșitul în acea cameră cu gândul
la dorul din lumina vieții. Acum știa că era doar un vis și că realul vieții nu
se mai infiltra în vid, își privea calm trezirea, așteptând îmbibarea totală a
întunericului, coprinzând ultimul fir de conștient, dinaintea închiderii ochilor
rațiunii, urma să adoarmă în propriu vis și să se trezească. Iadul lipsei
simțirilor îl ardea chiar și în ireal, lăsându-i goluri de arsuri în mânecile
sufletului agățat de lumină, se trezea cu miros de pârlit în nări. De când nu
mai era, era nevoit să-și suporte această teroare în fiecare dimineață, singur,
mai avea o zi și se împlineau doi ani, după cum avea să afle în acea zi
divină.
~otpust~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu