Fise de lectura XXIX

 48 de sfinți si sfinte moaște de voievozi

Unii sfinți sunt grabnic ajutători atât de grabnic ca te școala cu noaptea in cap cu trompete de deșteptare pentru ca in lumea aceasta ne petrecem nu doar in timpul somnului cea mai lunga perioada de timp de inactivitate duhovniceasca si ne cheamă sa ne punem pile la tatăl prin fiul ca mijlocitor ca nu degeaba l a trimis pe fiul ca sa îl reprezinte pe tatăl si sa ne ducă fiul in sânul tatălui ca sa ascultam la pieptul fiului tainele tatălui si sa primim învierea ca de la un prieten vechi uitat in vreme ca rasplata a nedreptăților vremurilor de care am fost privați de apropierea de Dumnezeu și din cauza neputinței noastre de a cere cu vrednicie mai mult de la tatăl cerem ca lazar sa primim partea noastră in viața de apoi si tot ca lazar sa ne încuiem in afara morții la dumnezeul care ne cheamă la viața ce a venit printre noi pentru ca unde Dumnezeu acolo este viața si chemarea la adevăr ca prin vrednicia sfinților sa cerem ajutor pentru neputințele noastre

Dar acea ultima ispita este cumva împlinirea nadajduirii noastre in credință cea adevarata o fi acea Căutare când te simți pierdut o cercetare cu scopul  întăririi nadejdii in regăsirea credinței si totusi încrederea fără cercetare prevăzătoare scoate rădăcinile deznădejdii sau a unei mândrii nefondate de care te împiedici si cazi la pământ așteptând ajutorul aproapelui sa te ridici 

Cine sunt eu pana la urma cel care se lasă îndurerat de încrederea celor neiertate si care nici eu nu las iertării cuvintele fără nesaț când eu sunt cel căruia mi se cere implicarea acuzând neimplicarea directa pentru a mi acoperi neputințele 

Apoi mai apare si simtul uman prin care răspunzi aperceptiv la cererile aproapelui lucru pe care atunci cand scopul nu își are un obiectiv trasat pe o cale care declanșeaza empatie falsul ofertei nu crează legături umane ispita dându se de gol prin însuși gliciurile si defectele repetitive care caută un răspuns volatil fără sa ofere o cerere la Dumnezeu cererile fiin reciproce omul dorind apropierea de Dumnezeu si Dumnezeu dorind reîntoarcerea omului in slava familial cereasca 

Uneori empatia pentru neputințele aproapelui este orbita de privilegiile de care avem parte pana când nu vom avea contact direct cu grija fata de cel căruia ii îngrijim neputința 

Grija fata de aproapele ajungând sa fie empatie abia după ce înțelegem neputința lui iar când aducem nedreptate peste neînțelegerea neputinței lui sa nu ne așteptăm sa ne explice neputința ci sa ne așteptăm la un răspuns si chiar o revolta ce accentuează si agravează lovind dureros empatizarea si gravitatea neputinței noastre de a empatiza aperceptiv revolta simțită fiind lipsa neputinței noastre de a empatiza la o neputința greu de deslușit si de empatizare ajutorul si înțelegerea oferită aproapelui fiind similar cu un salt al credinței spre necunoscut dar in loc sa cerem binele îl oferim cuiva pe care nu îl înțelegem la fel se întâmpla si in iubire ai nevoie de un contract pentru a concretiza continuitatea acestei activități aperceptive 

Trezvia fiind dobândită de continua mișcare a rațiunii spre  speranța creatoare de oportunități de al întâlni pe Dumnezeu pe calea pe care ne îndreptam spre el 

Desi pare repetitivă natura femeii este încoronată ca împărăteasa a lumii prin tainele pe care le a lăsat Dumnezeu in firea ei nedeslușite pentru că numai umblând prin calea cea tainica spre Dumnezeu calea spre înțelegerea firii feminine este descoperită in aura sfințeniei firave si pure pe care o poarta cu dreptate credință si nădejde 

Neșansa de a duce pe cineva pe ultimul drum fiind poate înțelegerea ca in lenea neparticiparii ultimul drum este de fapt calea spre refacerea unui nou început crezând ca merge pe o cale fără întoarcere atunci de ce ne recheamă Dumnezeu la viața si nu a rezolvat problema mântuiții in viața de apoi lăsând lumii neștiința reîntoarcerii la cele pe care le irosim si le pierdem dar in care nu putem trai cu vrednicie dacă nu înțelegem moartea propriilor fapte si revenirea la aceeași viața dar cu vrednicia de a o trai așa cum a fost lăsată de Dumnezeu înainte de cădere noaptea acestei vieti fiind așteptarea celei veșnice la care ne reîntoarcem in aceasta cu înțelegerea firii lui Dumnezeu si al rostului vieții unii oameni reușind sa traiasca raiul si veșnicia fireasca încă din aceasta lume rezistând stoic neputinței trecerii vremurilor dar cum se face ca nelăsând pe mâine ce putem face astăzi este calea cea mai scurta spre mâine problemele zilei de azi fiind cele cu care ne trezim si mâine care mâine seamănă cu azi fiind aceeași zi oare închidem ochii acestei zile pentru a ne revedea mâine cu alti ochi amin sfânt miluiește 

P s ajutor de la îngerii cei fără de trup dar care stau paznici ca stăpânitori si apărători ai voinței lui Dumnezeu de a avea grija de om cei ce sunt ca Dumnezeu fugind si de indentificarea cu el pentru a nu cădea din slava cereasca stand cu privirea ținta la voia lui Dumnezeu pentru om