joi, 19 noiembrie 2015

exercițiu de imaginație

48 de contradicții cu sens

Ei bine toți au îngredere în știința ca fiind o arie teoretică ce definește formele înconjurătoare, problema apare când ea are pretenții de a înlocui existențe din afaria ariei ei de cercetare precum morala credința religia deoarece aceasta reprevintă o viziune a formelor cât mai exactă indiferent de religie cel mult primind onorariul ca aprobare a unor formule de exprimare religioasă. se presupune ca religia își primește veridicitatea prin exactitate științidică și logică ei bine ea are fenomen de exprimare prin dovedire personală și dobândire individuală în comuniune dar nu se cere niciodată a fi explivata teoretic sau așa cred...
 în urmatoarele cuvinte am să ies din tiparele dogmatice trăgând spre erezii înțelesuri intuitiv științifice deși din religie nu aș ciopli nimic ramanand o logică hristocentrică. A spus cineva in batjocură hristos a venit si pentru extratereștri? și i s-a răspuns depinde cum se raportează ei la hristos cel născut ca om pentru noi. Bun răspuns lab știițific întrebarea.
  am o teorie prin care pamantul este întradevăr un organis component al universului si că la început a avut forme de evoluție sub ascultare divină de temporalizare si decantare armonică a rocilor îmbibate cu apă pana când apa s-a scur ca zărul din brânză rămânând rocile de azi. dacă te întrebi cum s-au decantat ei bine din nori de pulbere în fulgi asternuți frumos ca zăpada. iar de jos munții se ridicau spre dravitatea de atractie a universului precum aburii spre cer. iar gravitatea și-a întors ce a avut nevoie. poate că totuși pământul e un centru și un leagăn ceraționist al universului deși el se află înconjurat de acesta ca de un părinte creator și protector. suntem conștienți că în spațiu au loc doua feluri de gravități cea a pamantului și cea înspre care se indreaptă aburii. ei bine căte o particulă din univers se află și pe pamânt nimic din univers nu e străin pe pământ de aceea dacă scoatem un atom și îl descompunem în spațiu s-ar putea să se manifeste precum unele galaxii ce amana praf și lumină dacă universul este rumegușul si reziduu unui lucrător ce a muncit la crearea pământului. dacă timpul la auzirea primului cuvânt a început să existe. dacă o dată cu timpul a începuc să fie temporalizată o ceva ce e reziduu ceator di lumină. dacă viteza luminii nu e cea mai mare viteză ci e chiar cea mai mică gravitația fiin o altă forță ce mișcă submaterii mai mici decât fotonii de lumină cu o viteză mai mare ce se manivestă ca o forță ce din cauza viteze nu trage spre sursă ci contra ei datorisă spiralării pliate din cauza fineții materiei ce o mișcă cu o vitesă imaginabilă.
dacă există viață nu e o îtrebare corectă de ce nu fiecare conglomerație de lumina este un cem al prezenței vieții înconjurată de lumina. dacă expansiune universului a început de pe pamant la creație și cu timpul se îndepărtează ca valurile unei pietricele aruncate în apă acoperind lipsa cuvântului cu prezența lui, prin urmare a ordinii rânduite în univers. dacă totul este deja descoperit și noi trebuie să le unim în orbinea facerii biblice ca un puzzel în o ramă?
 P.S. nu credința e problema ci refuzul de a fi liber în una deja creată desăvârșit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu