marți, 25 martie 2014

Importanța preventiv variabilă

În 40 și opt de cadențe împărțite infinitului în zig zag sobru.

    Încântat de perfecțiunea lucrurilor simple și de zgomotul malefic de metal al copiilor vecinilor ce-mi au tavanul drept podea redau cuvintelor mari cu semnificație mică marea importanță. Din camera obscură pripesc distant farmecul ploii ce-și varsă luminile printre picături de primăvară și judec nedreptatea ce se scaldă în natura sufocantă a bălților revigorante.
   Onoarea discernământului distins din falsele, mândre prejudecăți filtrează raze de fulger peste norii ce-și varsă greoi povara ascunsă sub pătura de întuneric. Privind pământul rece descriu limite refuzabile rațiunii, vidului irațional. Insolubilului gând ce își păstrează limita privirii acordată în gama firescului tremur morbid testamentez cu nebăgare de seamă ultimatul nemuririi.
    Personific numere lipsindu-le de titlul de par și impar probabilizând orice imposibilitate matematică doar cu gândul de a provoca limitele naturii în desfășurare. Distanța insesizabilă de gravitatea problemelor lasă o vagă lipsă de responsabilitate asupra evidentului discretizat și astept ca timpul să se acopere cu trecut. Regula jocului își va păstra natura lipsei unui plan pănă când hazardul va fi dsăvârșit de conjunctura probabilitații răului trecător supus voinței binelui.
    Care este valoarea adevarului supus consencințelor unei acțiuni formale depline în fața contradictoriului? Viitorul fiind contradictoriu valorifică prezentrul cu o falsă veridicitate supusă presupunerii forțate de adevăr improbabil. Predispus greșelii datorată lipsei unui plan, acord șansă tăcerii pentru a presupune posibilul. Onorabilul declin al castelului de nisip își poate găsi linistitoarea măreție doar sub forța elegantă din apă, dar totuși cine este ctitorul acestei deziluzii camuflate în care omul vede doar frumusețe în natura umbrită orbește de un soare distant și unanim. Și totuși libertatea omului nu poate fi îngrădita nici măcar de sine dar ajunge la desăvârșire doar prin supremul regret de comparare fară echilaterare cu tinderea spre suprem.
Nu cunosc să fiu altcineva decat cel ce arăt că sunt.

P.S. Prin sfaturi ignorate și pași înpiedicati îmi adorm viitorul în importanța prezentului.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu