Proptit în dreptul ușii opresc dreptul celor ce își cer umilința, umil fiind. Un revoltat tăcut peste care trece timpul oprit în loc luând locul celor ce își merită partea, țin partea celor ce mi le-o ofer ca răspuns tăcerii și răbdării inutile. Foi și reguli de urmat adaug celor ce strigă război pașnicilor, cu frică aștept ce urmează după veșnic punându-mi veșnicia în sac peste revoltă, ură și plictiseală în ilogicul vieții.
Planul fără sens și viitor oferă șanse vieții de mai mult în nimic. Am văzut totul atent la ce îmi trebuie și am ales să mă aleg cu nimic așteptând răsplata binemeritată. Văd logic dincolo de o tentativa de ură fără sens în adevărul ce se află în timpul care înveselește omul trecător acoperind orbește golul nevăzul al păcatelor uitate. Deznădejdi îmi dezgrop peste un suflet ce răcește vântul spulberat peste văzduhul cald. Amorțit de dureri îmaginare de un inexistent inert îmi trag micile schițe ale adevărului ca o plapumă peste corpul ce emană frig în frigul de afară ce dispare. Acolo am aflat adevărul și l-am îngropat în nisipul realului inexistent, privesc în gol îndepărtări ce nu-s acolo, în timp ce trecutul nu mă trage spre viitor.
Știu că devine inumană realitatea când mă smulg din ura ce se înecă în disprețul vesel dar înțeleg și plec. Ferit din calea prin care calc pe rate pentru un viitor mai bun aștept să treacă cine merită că va veni și rândul lui deși când voi ajunge la limitele fără sens ușile-porți se vor închide și vor spune să aștept că nu eu vreau ce îmi doresc pentru că ei oferă ce nu vor.
P.S. Prin umbre veștejite de uitări adaug prisos de cuvinte grele lăsate uitării. Când o bucurie îți oferă veselie, zâmbește și vei fi fericit, și vei observa cum omul își reflectă bunătate naturală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu