48 de idei semidocumentate
Firea umană este limitată fizic prin vârste care tranziteaza si transfigureaza sinele fără reluări in aceste perioade firea este limitată de sănătate de alimentație se mediu și de timp. Cel mai mare dar și mai mic în același timp mod de măsurare a limitării umane este timpul deși omul poate planifica mișcări în viața sa premeditată ca pe o tabla de sah teoretic cu extensie si control în timp pe toată durata vieții omul este limitat de noapte și de zi știm că ziua incepe cu un răsărit și se termină cu un apus asa cum omul termină ziua cu somnul si o incepe cu trezitul din somn . somnul este dezactivarea rațiunii pentru o perioadă de timp pentru a o relua după trezire. Aceste limite consecutive în care omul intră în perioada de regenerare rationala pot fi considerate o limitare a puterii de concentrare co tinui a omului deci omul isi poate defini activitatile constructive autoconstient limitat de noapte si de zi. Iluzia ca putem controla fără întrerupere propria viață este doar o senzatie cu care ne împovărat existenta.
Intenția acestei prelegeri este de a dezrobi firea umană proprie de definițiile cu care ne controlăm viața și societatea actuală pe care o numim modernă sau mai exact care a evoluat în acest model de modern.
Motivul pentru care dezbatem această idee prin care orbirea firii umane prin utilizarea unei forme predestinate de manifestare umană duce la o restructurare tragică a acestei societăți pe care o numim modernă din cauza singurului motiv simplu, că firea umană este organizată simplu prin faptul că în firea ei libertatea este o parte din intregul firii umane iar utilizarea acestei libertăți are reguli predefinite în mod natural dar modernizarea societății în care firea umană este deasemenea construită ca socială modifică aceste reguli naturale de manifestare a firii umane în funcție de nevoile societății de modernizare sau mai exact de garantare a continuității existenței proprii. Astfel ajungem la subiectul acestui text: cum si in ce fel societatea modifică firea umană pentru a-și garanta continuitatea existenței îngrădit liberă existența a firii umane.
Câteva puncte pe care le vom dezbate este limita puterii firii umane prin care vom intelege ca omul poate crea o armată de oameni dar singur nu poate avea puterea unei forțe de muncă exercitată de o armată de oameni. Astfel clarificăm ideea că socializarea umană creează o armată dar socializarea unei armate controlată de un om încalcă și modifică legea manifestării libere a omului social. Astfel concludem că în o societate de dragul societății contrazice legea fitlrii care spune ca omul are drag de socializare doar cand își manifesta liber socializarea.
Un alt punct pe care îl aducem la lumina este regula de manifestare liberă în societate, libertatea de manifestare liberă și liberalizarea manifestărilor libere în societate. Astfel înțelegem că firea umană are anumite manifestări care în anumite împrejurări pot fi considerate libere în funcție de vârstă mediu timp si persoane implicate în care aceste libertăți se manifesta natural si nu alterează manifestarea naturală a firii umane.
înainte de dezbaterea subiectelor aducem în atentie limitele firii umane și integrarea acestor limite sănătoase intr-o societate care generalizeaza forța umană și manifestările acesteia. Prin aceasta concluzie intenționând să aducem în vedere formele prin care societăți antice care s au modernizat trecând peste granițele generalizării limitelor umane ajung la un declin aproape greu de inteles cand în general societatea avea reguli bile stabilite în legătură cu liberă manifestare a firii umane. Prin aceasta prelegere dorind să înțelegem de ce calea pe care societatea actuală a intrat deja pe această cale de modernizare care dezinteresează libertatea de manifestare a firii umane de libera manifestare a firii ajungând la tragicul sfârșit exemplificat în societățile antice astfel socializarea nu mai este sustenabila liberei manifestări a firii umane.
p.s. platon aristotel socrate alexandru el mare grecia roma constantinopol europa coloniala incluziunea globala poli teisti mono atei economo indatorați toti au devenit unele si uniic prin eilalti renuntand si devenind alt ceva intrebarea este noi declinistii in ce ne nastem, oameni?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu