B5

  48 de aniversari 

Sf staniloaie și papacioc dar și sf cleopa spuneu ceva despre iubire și o legau de prezenta fizica dar și dovada și calea existentei lui Dumnezeu în viata omului 

Deci dacă fiecare fapta pana la moarte și înviere este o exemplificare și o cale a redobândirii chipului dumnezeiesc unit cu umanitatea atunci primii martiri făceau un imitatio Cristi un minesis a lui Dumnezeu și o cale a mântuirii completa ei treceau pe calea fizica a îndumnezeirii trasata de Hristos prin moarte fără vina pentru mărturisirea filialitatii umane în Dumnezeu toți martirii treceau din moartea primei morți a lui Adam ca despărțire de Dumnezeu prin moartea în Hristos ca reunire a lui Dumnezeu și înviere în a doua viata cea veșnică  ca ascultare desavarsitoare din sânul lui Dumnezeu și al legii iubirii și sacrificiului mărturisitor și jertfa de ardere de tot  pentru integritatea  dobandirea deplina a vieții în dumnezeu a iubiri îndumnezeire 

Putem spune e ca în lume Dumnezeu îngăduie calea martorului si  martirizaților ca exemplificatoare ai normalității jertfei in viața omului ca cea de pe cruce ca izbăvire de robia lumeasca pentru a l urma prin cruce pe Dumnezeu la mântuire ; astfel cei ce prigonesc fizic ideologic  legislativ  social rațional  existențial sau prin provocarea divergenta  neclintita a unei mărturisiri radicalizate pana pe cruce pentru o credința identică ideală dar si umanizatoare mimează momentul crucificării si a contextului socio politic

Astfel si nașterea domnului mimează crearea omului si o certifica drept origine divina prin umanizarea lui Dumnezeu fără pierdere a divinității astfel se revelează si ordinea fireasca a creării lumii la care Dumnezeu a participat activ.

Dacă pana la Dumnezeu omul a primit certificarea unei națiuni si moșteniri lumești, prin Întrupare Dumnezeu transfigurează cetatea lumeasca in una dumnezeiască luând prin moartea sa poporul ales si drept credincios la  învierea si viața veșnica.

P.s când  plinirea vârstei a trecut  rămâne  veacul veșnic. 

B4

 48 de înțelegeri ale substratului realității

 Mintea in normalitatea sa nu percepe acțiunea unui compromis ca ordine normala a temporalitatii si Creează bariere de înțelegere a schimbării dezvoltând eventuale posibilități ale existentei in lipsa compromisurilor care au oprit ordinea normala a lucrurilor

Aghio Oros adică muntele sfânt cel ce mergea la locurile sfinte i se spunea si hagi adică Sfințitul datorită jertfei pentru pelerinajului sau 

Pădure de pomi fructiferi

A fi creștin nu este doar o diferența natafleata ci o mărturisire eroica a fidelității fata de încrederea in Dumnezeu o 

Un compromis  al credințe care reduce   porunca la doua dorințe de a nu fura si minți o alianță cu Dumnezeu cere o asemănare fiintiala si o tăiere împrejur a ce este împotriva si in afara lui Dumnezeu ce nu se poate identifica sau compromite prin in gadiinta si iertare specifica lui Dumnezeu in proximitatea credinței iertarea si iubirea lui Dumnezeu trec prin crucea si moartea de pe cruce iar imbratiasarea si reprimirea omului in sânul lui Dumnezeu se fac prin brațele întinse si pironite pe cruce iertarea este o forțat a iubirii lui Dumnezeu pentru cei care suferă nevinovați din cauza omului dublucazut o data prin neascultare de Dumnezeu si încă o data prin osandirea aproapelui nevinovația in suferinta fără voința liberă si convingere in robie cere de la Dumnezeu dreptatea iertarea si reprimire in sânul lui Dumnezeu in schimbul nevinovăției si inredereii in Dumnezeu ca vistier al dreptății in fata nedreptățiți care cere cu nedreptate o pata cu viața a celor robiți pe nedrept 

Logosul nu este neaparat cuvântul ci mai aproape vorba lui Dumnezeu imprimată in scris vorba lui Dumnezeu imprimată in creație vorba lui Dumnezeu in poruncile vorbite vorba un prin care determina standardul statorniciei in relația adoptării in sânul avramic ca fii ai familiei divine prin vorba legea logosul care crează dar si cuvântul pe care lumea îl asculta si c l a ascultat când a fost chemată la viața la chip si asemănare vorba si suflare prin care a primit duhul vieții libertatii si al vieții conștiente si libere in cuget 

Atunci când bogatul se pune in genunchi parca te surprinde ca nu a uitat sa fie om robit de nevoi uzuale

Convenita monocrucica si a dezvinovățiri impasivitatii bogatului este combătută de repetitivitatea cu care se pomenesc si se rememorează ciclic si săptămânal 

Sentimentul de despovarare in urma unei cruci repetitive de aceea nu este de ajuns o Melanie un doamne însușite un sfinte Dumnezeule sau un doamne miluiește

Oricine poate deveni regenpentru o zi dar nu câștigi nimic când slujba ta este sa slujești

Loteria alegerilor când vrei sa câștigi dar nu știi cu cine sa alegi dar îți dorești sa câștige pe cine alegi dar varianta necâștigătoare nu ai când știi ca tu nu câștigi chiar dacă alegi cu cine știi sigur ca câștiga si te simpli pierdut chiar dacă e zi de salariu si ai temporar oportunitatea de a câștiga si următorul salariu Titus golia câștigului  indeciziei sau al nealegerii rămâne al votantului căruia i se ia un drept pentru a pune pe cineva in drepturi depline 

Profeția liniei plutirii in gol pe jumătate viu si scufundat e doar o alegere a prezentului de a ți arată realitatea pe care te îndreaptă prin indiferenta alegerilor 

Nu e deranjant ca stai in propria ta peștera ingiurgiurat ci ca stai in ea viu fiind simțindu-te lipsit de viața si  speranța luminii si izvorului vieții ți a parasit inima iar întunericul îți absoarbe mintea si panica inconștienței somnului cuprinde rațiunea 

Dar când calea spre urcusul soarelui răsare e deschisă nu mai stai pe gânduri si aștepți renașterea si reînvierea 

Doar sentimentul redobandirii vieții primite ca concepție si nașteri si lumina  răsărita îți mai rămâne sa o ceri de la Dumnezeu când  secatuiesti de propria umanitate si dependentă de viața absorbită de nimicul înconjurator 

A caută nodul in papura vieții este un prilej josnic de a ți expune putreziciunea dar sentimentul existențial fizic al lipsei intrinseci in cutia de carton a lui srodinger transcede lipsa neantizat a imaginației abisale 

Chiar dacă alegi si chiar dacă te sustragi pecetea va cădea asupra circumstanțelor viatii chiar dacă participa activ sau pasiv 

De aceea cultul imaginii dar si rezistența din spatele ideologiei dar si a rezistentei autonomiei Creează un complex in care scoaterea principiului de funcționare nu excepta funcționarea sistemului

Așa cum la Putna oamenii aveau o amprenta psihologică la fel si la Mărășești

Sentimentul dezlegării e diferit dar similar 

In principiu respectând robia regulii vei fi eliberat de robia circumstanțelor care pun regula in aplicare dar mai presus de toate Dumnezeu leagă si dezleagă cele pământești si voia lui se face mai presus de tote 

Jocul încetează sa mai devină distractiv când masiva este doar un metal iar umanitatea si abilitatea omului devine mai importantă decât valoarea jocului si a metalului si a complexitate îmbinate iar inversarea valorilor de la mic la mare si de la mare la mic in fata mașinăriei eate aceeași indiferent de participanții la joc 

Dorinta primului căzut  este o Iesire din ceea ce se oferă o nemulțumire a măsurii si statutului o Iesire din ascultare dar si o necunoaștere a propriei firi si responsabilități dar si o dorinta de a nu mai sluji si de a trece in  o zona in care nu poate exista in stare de creator si primitor al slavei pentru darul vieții si doar un fals primitor al slavei fără merit fără a oferi meritul slavei pentru ca si slava este o emanare a bucuriei in urma primirii vieții iar slava despartă este o absorbire a vieții fără a o da înapoi 

Confruntări raționale compromise why angels fall when things go wrong de câte ori am compromis integritatea pentru a mai face un pas spre o normalitate compromisa unu in anul doi unu altul când am pășit in din confortul eșecului constant dar deasupra compromisului dar frica de compromis m a împins sub linia de plutire si in lupta pentru supravietuire

Deci certitudinea părăsirii sufletului s a spus mustrarea pentru individualizare s a spus totusi nu se spune si nu se explica îndreptarea si opusul faptelor lui astfel existența bogățiilor nu este amenințată in condițiile preexistente ale acesteia dar când Dumnezeu vine si îl da o șansa cercetand rostul vieții sale si îl cheamă la mântuire dupa o viața împlinita iar el alege bogăția in schimbul Mântuirii neștiind ispitita pozitivă si șansa de a lucra la mântuirea sa prin propriile resurse care au primit un surplus peste normalul repetitiv al unui om care si a petrecut viața muncind cinstit si in limitele naturale astfel nu este destul sa trăim aceasta viața ci este nevoie sa speculeze belșugul ca un surplus nu doar inutil unui ritm normal care ne pune la dispoziție trândăvia precum un talant pe care nu îl aducem spre mulțumire ci îl îngropăm de la fata lui Dumnezeu din ciuda ca muncim pe gratis iar stăpânul nu va fi mulțumit in loc sa tindem spre o munca cinstita si mulțumită de sine spre Mulțumirea stăpânului si împăcarea cu sine ca nu am trândăvia si dupa putere am lucrat ce ni s a dăruit 

Suflete odihnește te mănâncă si bea 

Sufletul nu mănâncă si nu bea bucuria lui nu vine din lucruri materiale si nu are nevoie de odihna. Fizica fără un efort fizic sufletul nu se mișcă spre fapta buna atunci când țarina rodește din belsug Strici hambarele dar trupul nu îl poți strica pentru a îndesat in el mai multe bogatii ieșirea din limitele firii înseamnă ieșirea sufletului din trup dar rațiunea are datoria sa înțeleagă ca surplusul belsugului are menirea sa ajunga la cei ce duc lipsa de resurse desi înțelegem aceasta aperceptiv nu se menționează ci doar calitatea ieșiri din fire se mustra si i se cere socoteala nu pentru lipsa binelui ci pentru exagerarea inutila a limitelor firii 

Postul reprezintă lepădarea de lume ca forma de pregătire si întâmpinare pentru împărtășirea consensuala adică omul se împărtășeste cu Dumnezeu si Dumnezeu primește omul in sine cu plinătatea trăirii duhovnicesti in unire cu harul specific al sărbătorii care se apropie ca timp in timp ce postitoru se apropie cu veșnicia pregatirii duhovnicesti dobândită prin lepădarea de lume si pregătirii sufletești pentru întâmpinarea mirelui postul este Mir pentru mire adevarul cel uns pentr a primi starea de unire a omului cu Dumnezeu care ne cheamă spre el pe calea adevărului credinței 

Bogatii au flămânzit pentru ca munca lor nu are acces direct in resursa fizica a hranei de aceea rugăciunea este un bun transmisibil dar cel ce se bucura de rugăciune ca acces mediat la har se afla in proximitatea lui Dumnezeu in mod existențial fata ce cei ce sunt pomeniți in rugăciune ca o chemare spre harul prezentei lui Dumnezeu din comuniunea rugăciunii astfel biserica este forma fizica a rugaciunii prin care Dumnezeu își exprima paternitatea iar omul filiația unirea făcându-i-se nu doar sub forma de robie slujitoare ci a unui parteneriat prietenesc la activitatea existentei de a fi vie in firescul vieții de care omul poarta grija ca delegat al creatorului pentru a nu si ieși din fire in proximitatea puterii divine creatoare de aceea si omul își revine in fire prin căutarea lui Dumnezeu 

 Antrenarea voinței se face prin abtinerea de la împlinirea voinței rostul postului este de a antrena rezistența la împlinirea poftelor si constientizarea robiei sub patimi care Creează dependente care nu sunt necesare unui ritm al vieții sanatos 

Adolescenții tind sa melancolozeze o perioada de restricții de care nu au avut parte pentru ca au parte de un exces de libertate in care nu doar ca nu sunt băgați in seama dar sunt abandonați in libertati si nimeni nu le poarta de grija măcar sa le asigure un viitor sau o viziune un plan sau o speranța un drept o nevoia de a aparține cuiva unui tel cuiva care sa aibă grija de ei sa le dea ceva de făcut  un motiv de a fi responsabili si parte dintr un viitor comun al unei tari căreia sa aparțină si pentru care sa aibă un plan si conștiința ca aparțin unei tari pentru care au responsabilități mândrii si drepturi conform unor contracte sociale

Pelerinajul este ca o fuga spre supraviețuire oamenii se aduna mateină si se îndreaptă către un loc pașnic si sigur

Credința este o premeditare la o stare duhovniceasca care se împlinește faptic după activarea liberului arbitru și încălcarea voii pentru rău deci ascultând și postând ajungi la gustarea stării duhovnicesti

Relevanta acțiunii după fapta și radplata incalca percepția despre liberul arbitru ca prin fapta primești ceea ce îți dorești de-asemenea prin raționamentul static al împărtășirii doar prin fapta dobândești ceva real încălcând libera conștiința și urmând o fapta premeditata 

De aceea și împărtășirea și liberul arbitru au o relevanta parțial rațională dar care acționează fapta de aceea și conceptul parțial al premeditare și predestinarii o fapta care duce la rău este premeditata și te predestinat la pedeapsa iar împărtășirea este o fapta parțial rațională care predestinat o activitate duhovniceasca reala ne rapionalizata premergător deci e un liber arbitri decizional fără pregustare precum pofta pentru o fapta rea

O mașină de calcul reda rezultate după limitele care i se impun asta i seama ca cel care o folosește este limitat de limitele de calcul are mașinii iar imaginația sa este blocata la marginile mașinăriei de a le i telege

 Pana și Dumnezeu s a i tfupat și revelat sub forme și înțelesuri u.ane calitatea de fiu de născut de prieten de moarte viata bine rău prieten potrivnic sunt limite în care Dumnezeu își pune atotputernicul pentru a fi cuprinsa sentimental logic real în calitatea de adevăr a existentei sale astfel omul îl experimentează prin i tresare și răspuns într o problematica supusa trecerii timpului și felului în care timpul și fapta afectează calitatea vietii

Cea mai simpla explicare a lui Dumnezeu dar și a logicii unui calculator este jocul trei în linie jocul este distractiv prin și.plitata dar și prin credință ca are posibilități infinite de a alege înainte de a avea o strategie după ce dezvolți o strategie jocul începe sa aibă și adversari iar cei ce se joaca devin din prieteni  învingători și învinși și își pierd calitatea de egalitate prin superioritatea celui care înțelege jocul mai bine și este mai j draznet apoi jocul își pierde din farmecul distractiv din prima dar și din a doua parte după ce copii înțeleg ca jocul are o singura varianta limitata de a fi jucat iar când amândoi o înțeleg și o cred cu adevărat după ce alt cineva din afara jocului dar și din realitatea lor I a făcut sa înțeleagă ca prietenia lor are valoare de egalitate ață timp cât au certitudinea ca jocul se va termina la egalitate ață timp cât unul din jucători nu greșește și nu se abate de la regula egalității jocului asa și cu dum ezeu la început îl înțelegem pe Dumnezeu ca prieteni prin concepte cântece imagini și idei umane apoi devenim adversari când începem sa descoperim viata fără sa înțelegem regulile vieții apoi devenim parteneri când înțelegem ca viata e un univers în. Care toate se nasc și se sting firesc dacă respecta regula vieții iar du.nezeu se afla în prag de egalitate cu joi el fiind creatorul jocului iar noi cei ce participam activ atât timp cât nu greșim dar trebuie sa înțelegem ca înțelegerea complexității lui Dumnezeu ezeu este finita când ajungem la certitudinea ca poate și este cuprins de trăirile umane și în relația cu omul nu trișează și nu se comporta anormal ieșind din propriile reguli

Dacă un. Sistem merge înainte prin fluxul curentului din acumulator atunci acel complex logic se poate răsturna dacă schimbam fluxul curentului întorcând acumulatorul cu plusul pe minus?

Diferența dintre bucurie și plăcere în viata omului se vede când plăcerea acumulează poveri bolnăvicioase împotriva temporalitatii senzației  risipind iar bucuria este o împărtășire a frumuseții vieții plăcerea rareori oferă bucurie dar bucuria vine la pachet cu senzația plăcută a uimirii vieții împlinite prin surprinderea naturala

https://youtu.be/FBDRrt6v_fc?si=dqtqQMrY8BKQxX02

P s totul începe cu bine când răul se termina

B3

  48 de încercări 

 Diferența dintre contractul social pe care omul intra in acord oferind din veniturile sale pentru facilitați precum drum transport sănătate si administrare statală  de aceea votul este o prezentare la interviu pentru a prezenta calități prin care o persoana este angajata ca arministrator al bunurilor statului puse in folosul comun conform conventiei sociale a statului prin care omul accepta drepturi garantate prin Constituție dar si drept penal când aceasta este încălcată 

Dacă omul poate înțelege cosmosul  înseamnă ca in sinea sa Stevo oglinda care primește si conturează imaginea cosmosului neconfundanduse in el dar lăsându se cuprins de acesta in totalitate așa si cu Dumnezeu omul îl poate cuprinde in sufletul sau datorită semănării sale cu Dumnezeu 

 Postul este obișnuința in asemănarea cu Dumnezeu pentru a trai in comuniune sărbătoarea si rememorarea evenimentelor ce ne au pus in unire cu Dumnezeu postul de apa ne pune sa ne oprim setea de a omora aproapele cu vorbele rele ca o sete de sângele aproapelui in detenție orice vorbire de tău a aproapelui ii poate aduce osanda finala  așa cum in vindecarea aproapelui intervine iubirea pentru aproapele pentru vindecarea lui in sfântul Maslu așa orice însetare si înfometare de plăcerile alimentare dar si fizice si raționale ale lumii ne pune in depărtare de cel ce s a despărți de Dumnezeu pentru a fi slăvit in creație cel ce a dorit sa îl injoseasca pe Dumnezeu si sa devină mai mare decât el de aceasta stare de cădere este îndepărtarea prin post de pofta de a înjosit aproapele si de a exersa iubirea blândețea si grija pentru aproapele si simplitatea sinelui in aceasta lucrare simpla de aceea îndepărtarea de rațiunile lumești ne lasă mintea lucrătoare in cele duhovnicesti

Iubirea si timpul petrecut cu copii e o nevoie de baza a lor dar si a părinților dedicarea timpului pentru a împărtăși o învățătura in care crede un părinte sau un sentiment prin care arată ca un copil este important si dorit mai mult decât un timp folosit in folosul societatii a plăcerilor personale sau pentru un folos financiar este mai important decât o necesitate de apartenența la o familie așa si Dumnezeu prefera unirea cu omul in schimbul slavei sale dumnezeiești dar omul oare prefera o emancipare din sânul si nevoile familiei in schimbul unor convenții drepturi si emancipări sociale

Diferența dintre bucurie și plăcere în viata omului se vede când plăcerea acumulează poveri bolnăvicioase împotriva temporalitatii senzației  risipind iar bucuria este o împărtășire a frumuseții vieții plăcerea rareori oferă bucurie dar bucuria vine la pachet cu senzația plăcută a uimirii vieții împlinite prin surprinderea naturala

Ca lumea sa fie independenta Dumnezeu trebuia sa se retragă din natura creată pentru a i oferi deplinătatea desăvârșita a independentei de viața si trăire in viața pentru ca puterea sa dătătoare si creatoare de viața sa nu fie o necesitate ci o scânteie incipienta a mecanismului vieții de aceea si omul ca o asemănare cu Dumnezeu când se confunda cu natura se desparte de Dumnezeu omul este grădinar si purtător de grija a acestui mecanism in care viața lui Dumnezeu se perpetuează ca sa nu cada in auto risipire spre ieșirea din spațiul ermetic al vieții

Dumnezeu este apsent fizic dar prezent duhovniceste  pentru a se desavarsi libertatea omului si liberul sau arbitru fără a fi convins in mod supra firesc de o putere care ii depășește propriile limite de a ceea omul are nevoie sa conlucreze cu dumneze in propria desavarsire prin convingeri si potențial propriu prin liberă participare si voința la conlucrarea cu Dumnezeu 

 Când omul este păcătos slăbiciunea umanității este o povara in a l cunoaște pe Dumnezeu dar in același timp puterea omului este supra potenta si încredere in propriile puteri subjugăm importantă umanitatii Divino umane in viața omului

Învățam de la Dumnezeu cum sa fim oameni si Dumnezeu se face cunoscut oamenilor ca un om ca omul sa înțeleagă cât de complexa in trairi este  umanitate cu care omul are nevoie sa se împărtășească pentru a ajunge nu doar la asemănarea cu Dumnezeu ci la desăvârșirea propriului potențial uman dar oare este nevoie ca omul sa se dezumanizează pentru a fi asemanator cu Dumnezeu si implicit sa se induhovniceasca 

A te comunica cuiva si a se comunica tie înseamnă a te împărtăși cu acea persoana si a se împărtăși cu tine a trai împreuna si a hrăni viața ta cu viața celui ce se împărtășeste a învață si a face parte din viața ta viața lui a deveni asemanator împreuna trăitor o reciprocitate si învățare din experiențe comune o împreuna trăire avietii pe care o împărtășeste celui care se mărturisește  o împreuna trăire si o împreuna vindecare când cel care se mărturisește nu mai are puteri proprii pentru a se ridica

Dacă ai credința tare si nădejde mare nicu muntele nu mai sta in cale ci se da jos din înaltul cerului pentru a nu îți sta in calea cea dreapta când credința e deplina nimeni nu sta in cale speculând slăbiciuni ci ca hristos in carantania risipește ispitele din calea sa spre mântuirea omului obiectivul final prin care si moartea o îndură si o face mantuitoare si dătătoare de viața 

 Un pic de ajutor concret din partea unui apropiat este ca o eliberare de poverile realității si îți arată ca si Dumnezeu exista prin oameni care prin întrajutorare si ridicarea poverilor ne da un răgaz si o speranța ca viața nu este atât de grea cum pare iar împreuna ne facem viața mai ușoară așa si Dumnezeu a făcut viața ușoară dar căzând din mila lui am pierdut ajutorul si ne am îngreunat viața așa si iubirea părinților un copil știe ca este neajutorat fără parinti dar dacă supăra părinții nici ajutorul cel mic nu îl primește ci in loc primește cearta sprijinul primit de la parinti este si sprijinul care l a cerut hristos pe cruce când striga la Dumnezeu dar a fost nevoie sa treacă prin moartea omului pentru a l învia iar strigatul de părăsire a de către tatăl arată ca omul a ales singur sa moara dar Dumnezeu tatăl nu l a ajutat si nici nu l a urmat in calea sa spre moarte pe care s a însoțit cu sfatul celui căzut dar din care a fost scos cu moartea pe moarte călcând a fiului tatălui cuvântul cel din veci născut si întrupat spre mântuirea si inbavirea din păcat a fiilor reprimirti spre mântuire 

Povara legii ca o robie este de fapt hamul care me tine pe calea cea dreapta pana când suntem destul de maturi sa cunoaștem adevarul care ne eliberează si nu mai riscam sa cădem din neștiința in păcat

 Matricea legii este forma sănătoasă a vieții unui om care este ținut in frâu pentru a nu alerga spre prăpastia cea ascunsa in mirajul libertatii depline a tot cuprinzătoare libertatea si liberul arbitru sunt valabile doar când in deplina cunoștința de cauza o fapta are vizibil si consecințele in descriere iar când o fapta liberă are consecințe atunci rezultatul libertatii are o asumare a robiei consecințelor doar o alegerile deplin libere de consecințe desăvârșește libertatea alegerii libere 

Atunci când jugul judecății atârna deasupra existentei omul nu mai poate alege liber consimțit si inteles binele dar când jugul dispare potențialul libertatii rămâne sub povara judecății neîmplinite  si conștiința se auto mustra cu o judecata neaplicata dar când omul vede ca faptele lui au fost iertate in comparație cu a celor care au căzut sub pedeapsa libertatii greșit aplicate atunci omul va prefera o cale a dreptății împlinite prin liber consimțită libertate calea cea dreapta fiind luminata de conștiința ca libertatea de a alege binele e o cale greșita iar alegerea râului este renunțarea prin libertate la libertatea de a alege binele si rătăcirea pe cai la care muncim pentru a ieși de sub povara alegerilor greșite 

Timpul rămâne suspendat in spațiu când lipsa vieții  isi face simțită prezenta 

De la vinerea Prohodului pana in duminica învierii lipsa lui Dumnezeu se exclama prin tăcere 

Deasemenea când ai ceva de zis numeni nu te tine in locul neputinței de a lua decizia de a ieși din propria neputința  decizia este primul pas indiferenta dacă stai sau pleci primul pas este sa îl dorește apoi sa exprimi decizia pana când realitatea dorita deține fapta pentru ca nu știi când însăși moartea iti sta in calea fugii de moarte dar cu moartea pe moarte călcând limanul învierii veșnice desi suntem încă vii paradoxal ne dorim reînvierea sau mai clar îndreptarea vieții pe calea învierii pentru a nu ne caută un al doilea mormânt in aceasta viața ci o viața veșnica

Un singur gest inert care trece si de limita vieții este cel care tine in viața memoria vie si verticala a unui om indiferent de locul in care ajunge nu toți oamenii sunt sfinți cu moaste si nici Sfinții nu sunt cinstiti pentru faptele individuale lor ci pentru vrednicia cu care Dumnezeu i a descoperit ca prieteni ai lui de aceea un lider nu își lasă oamenii in urma ci își schimba orizontul perspectivei acestei vieti 

 Trupul mănâncă doarme se îmbolnăvește si se descompune precum toate organismele care se dezradacineaza din viața  

 Sufletul se zbate sa aparțină cuiva sa fie luat in grija cuiva sa fie iubit sa primească un rost o regula o ordine o împlinire trupul cara după sine si cu împovărătoare trupești si sufletul se sufoca minte căutând toate rătăcirile rataceste si sufletul in abisuri lipsite de rost in depresii lipsite de inteles in singurătăți sau aglomerări sufocante dor sagetarea sufletului către Dumnezeu pe aripile rugăciunii eliberează omul ca o pasare ce cânta libertatea cerului

Si bogatul si lazar a primit ce i s a dat direct vedem ca bogatul recunoaște distant si pe Avram si pe lazar si poruncește venirea lui lazar dar in lazar se reflecta comportamentul bogatului si in bogat se reflecta necartirea si curăția inimii in necaz a săracului in sânul lui Avram stau cei nevoiași iar cei care nu s au asemănat cu Avram conform legii se afla in afara lui tânjind cu sete către sânul lui Adam care l a trăit fizic dar ni l a manifestat duhovniceste si practic pentru a transcede aceasta lume așa cum a transces si legământul lui Dumnezeu pentru moștenitorii lui Avram cu mult după ce el va trece la domnul pentru dreptatea lui înaintea lui Dumnezeu cei ce vor fi ca el vor mosteni împărăția cerurilor astfel Dumnezeu moștenește pe cei ce urmează si se taie împrejur ca Avram dar si Avram lasă mostenire celor drepți pe Dumnezeu 

Uni caută rostul vieții existențial alții inteleg rostul viețiiexistand unii descoperă credința prin existența alti caută credința in rostul existentei 

La unele filme nu te uiți pentru poveste ci pentru a vedea un actor pus in anumite circumstanțe

Nu se știe când mai ai ocazia dar spovedania o ai si o câștigi cu pregătire

B2

 48 de atenții înclinate spre plenitudinea descifrabila a înțelegerii 

Microparticolele sub atomice sunt imaginea spațiului inițial carbonizat prin lumina divina ce a fost purtat prin creație pana in locul in care s a dezintegrat si se prezintă ca o fotografie statica si carbonizată a locului si spațiului din care a fost dislocat si materializat pentru a participa la creație ca o frunza care s a veștejit si a căzut din copac

De aceea si micro cosmosul si macrocosmosul au lucrări asemănatoare omul aflându-se la mijlocul înțelegerii lor pentru a si da seama ca aflat in mijlocul cosmosului rostul lui este de a afla pe cel ce este dătător de viața sa in găsească in sinea sa si sa împreuna lucreze cu el in scopul Mântuirii sau desăvârșirii vieții sale pentru a trai bucuria veșnica in sânul datatorului de viața si nu in mijlocul existențial ci in afara ei cu cel ce sta la baza reacția dătătoare de viața in veșnicia lui cea dumnezeiască 

Cuvântul este o externalizare a unei vibrații cu rațiunea si scopul de a aduna o existența o rațiune cu scopul împreuna lucrarii in ascultarea de Dumnezeu cu scopul de a menține si acuzi mișcarea vieții   In sinea ei materia pare a fi o Vibrație care aduna spațiul intr o energie presurizate comportam du se cu un anumit scop deci materia este spațiul condensat intr o forma solida gravitând in jurul ei ca într-un balon rațional dorinta spațiului pus in mișcare de o împreuna mișcare raționale si redacționala in scopul obiectivității unei materii macrolucratoare si împreuna lucrătoare re reacționează la sine si cu sine in scomuri ce perpetuează rațiunea Mișcării intrinseci pana la macrocosmosul ce reflecta aceeași mișcare reacționa a rațiunii dătătoare de viața 

De la macro cosmos pana la microcosmos toate se mișcă intr o rațiune cu scopul de a da si menține si folosi viața 

Toate plantele si animalele din viața asta fără întâlnirea cu celula dătătoare de viața nu prin viața si celula nu poate fi data din sine in cazul majoritar si dacă se excepta aceasta regula nu se face printr o transfigurare care diferă de cea care inițiază si cea care produce una fără alta nu prin viața si mor scopul lor este dătător de viața așa si cu materia se observa ca adăugând atomi se schimba natura elementeleor si devine alt ceva dar in sine funcționează similar pana la o limita a suportabilității vieții celui ce sta in centru si susține viața si celui ce menține viața dimprejur toate combinațiile având o limita a folosului complex si simplu dar după complexitatea folositoare nu mai exista compatibilitate cu viața la fel si in simplitate de aceea materia este limitată in complexitatea sa de folosul practic al vieții dincolo de particule este un gol energetic si spațiul ne inteles o mișcare a vieții care in sinea ei tot o asemănare a Mișcării dătătoare de viața este o rațiune in scopul vieții care mișcă un spațiu gol pentru a l da spre folosul vieții asta este si materia ascultătoarea a voinței dătătoare de viața a lui Dumnezeu

Plecarea îl împovărează pe om si îl îndepărtează de Dumnezeu dar suferinta il aduce in starea lipsita de valoare si putere a omului asupra corpului sau atunci vede ca la Dumnezeu slava dreptatea si puterea sa nu sunt pentru puterea trupului si a minții in aceasta lume ci scopul sufletului este de a se agata de Dumnezeu ca de o părerea care se înaltă spre cer deasupra neputințelor si slavei acestei lui astfel omul ajuns in neputința minții si a trupului după ce s a încrezut in puterea si slava acestei lumi se ridica din patul morții nu pe aceeași cale a slavei deșarte ci pe calea slavei lui Dumnezeu si a dreptății lui in lume cale căreia i a pus început răstignirea si jertfa ca urcuș către slava învierii duhovnicesti 

Sângele martirilor mărturisitori ai datatorului de viața se făcea jertfelnic ul de pe înălțimile mărturisirii pe care păcatele se ridicau pentru a fi mistuite si iertate de dătătorul de viața 

David in Psalmului 50 mărturisește alături de nădejde sa si starea straina fata de Dumnezeu ca fiu străin dar plin de nădejde in credința împărat a fost înălțat dar mai presus de inparatia sa a rămas mărturia nădejdea si marturisirea lui despre si către dumnezeul sau si harul de care cu rugăciune se ținea alături de dătătorul de viata

Ca intr un sicriu s a sălășluit spre Întrupare Dumnezeu la Buna-Vestire dătătorul de viața precum in Chivotul legii mărturiile lui Dumnezeu in lume spre Înviere mărturie moarte si înălțare taina lui Dumnezeu fecioara Maria a păstrat 

Valorile morale dispar când aproapele invadează libertatea si spațiul personal al aproapelui dar apar când se dăruiesc din sine fără ipoteza de răscumpărare cu o dăruire ca o datorie morala către conlucrarea si inter disciplinarea crestina a relațiilor de socializare pentru ca poate puterea morala si lucrătoare a aproapelui  a lucrat când noi eram in neputința astfel dedicarea puterilor individuale pentru o lucrare duhovniceasca înseamnă in același timp un contract de renunțare la dezvoltatoare la drepturi si beneficii lumești acestea revenind ca o mâna cereasca si lumina ce înconjoară faptele morale săvârșite in scopul Mântuirii 

Fuga de realitate in libertati imaginare este lipsa dorinței si încrederii in capacitatea aproapelui de a fi om si partener in conlucrarea  Mântuirii de aceea între sine si aproape Dumnezeu a pus jertfa pana la moarte pe care aproapele o îndură din cauza neputinței aproapelui de a trai crestineste a viații împărtășită in comun cu oamenii si Dumnezeu 

Astfel Dumnezeu s a dăruit pe sine pana dincolo de moarte pentru a l recupera pe cel căzut din cea mai adânca orbire a păcatului atât timp cât cel căzut este dispus sa se ridice ca pe o treapta din propriul abis urmând  cea mai mică raza de soare a adevărului vieții lui Dumnezeu care ii străbate inima întristată de lipsa vieții 

Dreptul aproapelui începe când onestitatea si respectul reciproc este viu când libertatea unuia invadează asuprește si o robește pe a aproapelui acolo începe datoria de a înapoia aproapelui libertatea personală si bunul dobândit fără drept de aceea libertatea si bunurile personale si eforturile vieții creștine se întrepătrund cu cele ale aproapelui ca aerul caldura si lumina de care ne bucurăm si care ne mențin viața fără discriminare  astfel libertatea este ceva ce ne înconjoară la comun si nu este individualizata ca o colivie pe care o  micșorăm sau o restrângem in funcție de dispoziția aproapelui de a si compromite propria integritate si dreptul la libertate astfel desfranarea si avortul sunt o consecință a invadării spațiului personal al aproapelui fără a asuma responsabilitatea si respectul comun fata de viața si libertatea aproapelui

In toate structurile bisericii trebuie luate in considerare ctitorul aflat sub temelie la intrare apoi martirul de sub altar pe care se retrăiește in conlucrare jertfa si apoi slujitorii înmormântați  in fata bisericii spre răsărit ca un pom care a umbrit si sta de veghe  pentru mântuirea si ocrotirea prin continuarea rugăciunii către soarele dătător de viața 

In toate eforturile de răscumpărare si menținere a unei demnități si verticalității umane avem datoria sa luam in considerare bivalenta indentitate a victimei celui stăpânit de rău si celui care se lupta cu răul si sa nu devenim cel ce asuprește aproapele aflat in robie in scopul răscumpărării astfel unitatea in credința este cea care ne aduce spre scopul comun spre care ne îndrepta pe cărări diferite in urcusul duhovnicesc si vămile văzduhului in care ne oprim pentru a ne despatimi de poverile drumului acestei vieti care se îndreaptă spre primavara vieții 

Romel di. Dobre rug cei afierosit spre grija grecilor ortodocși din pământul binecuvântat cu bun rod apreciat nu de sine ci de vecini deco omul de pe plaiul care se afla sub ascultare datorită evlaviei ortodoxe păstrându si libertatea si integritatea datorită pământului sau grădinii asemănată cu raiul in care ne mărturisim recunoștință si ascultarea fata de credința in dumnezeul creștin ortodox tipic zonei din care primim suflu si trăire folositoare menținerii unei credințe aprinse si vii actualizate de cei mai înaintați in cele duhovnicesti si vecini pe care ii adoptam ca lumini spre lumina cea veșnica 

Respectul si onestitatea sunt aspecte ale abordării aproapelui dar si ale dispunerii sinelui spre trăirea realității înconjurătoare  felul in care trăim si ne deschidem spre trăire si interiorizare a realității Creează un echilibru fără excese limitări bariere sau lipsa de pe calea fireasca a vieții către Dumnezeu si apropierii lui Dumnezeu de noi felul in care resursele vieții ne stau la dispoziție spre folos depind de respectul si onestitatea fata de sine si fata de aproape si fata de resurse in echilibrul pe care Dumnezeu l a pus in ordinea vieții acest echilibru include si cuprinde si verticalitatea jertfei in scopul dar si in consecințele si circumstanțele Mântuirii

Prin urmare pe cruce si iertarea de pe cruce Dumnezeu chema sufletele oamenilor la împăcare curățare si Învierea pe care a arătat ca nu e a sinelui ci prin lazar arată ca învierea este o nevoie a omului de a fi rechemat omul la viața  pe lazar l a chemat la viața si la așteptarea in al doilea mormânt a vieții veșnice si venirii de apoi a lui Dumnezeu trecerea prin iertarea de pe cruce este calea spre mântuire înțelegerea iertării si ieșirea din inconstienta greselii la cunoașterea si recunoașterea lui Dumnezeu ca Mântuitor duce la învierea in sufletul omului a normalității vieții si potențialului ei prin chip si asemănare cu Dumnezeu curatite de păcat si trăite in si împreuna cu asemănarea si chipul lui Dumnezeu

Astfel greșeala personală indiferent dacă cineva ne cere sau convinge sa greșim este o datorie personală de a ne îndrepta pentru ca nu avem nevoie de judecata sau victimizare ci de vindecare si revenire la asemănarea cu Dumnezeu iar tratamentul vindecării diferă pentru cel ce cade si cel ce împinge la cădere si împreuna participare la păcat deci darea vinei nu oferă vindecare ci afunda im necredință căderii si inconstientizarea drumului spre vindecare si revenire in sinea normala in sânul si trăirea alături si împreuna cu Dumnezeu a Mântuirii deci iertarea aproapelui si individualizarea divizării responsabilității prin iertarea aproapelui ne ridica si ne desparte de moartea si mormântul care ne tine legati in firea păcatului  

Atunci când cuvântul este asumat cu valoare concretă si completa de adevar fără așteptări ascunse deziluzii sau speculații false sau Pre Concepții despre o eventuala reglare a adevărului din cuvânt vedem ca legarea adevărului pe integritatea cuvântului nu mai Creează așteptări si deziluzii neîndeplinite când concretul este curățat de pleava speculațiilor părerea personală nu mai deviază de la adevarul din cuvânt atașarea de cuvântul deplin adevărat Creează si o curatire a perceperii realității dar si o expunere personală in realitatea exterioara când rugăciunea trece de bariera normei si intra in trăire si ritm fiziologic omul trăiește propriul adevar si își trăiește in deplin potențial de trăire viața oferită spre trăire atunci când Dumnezeu le iarta fapta celor ce ii greșesc osandindu l nu însemna ca ii va prinde atunci când își va reveni in putere spre îndreptarea nedreptățiți către divin ci însuși aceasta iertare cuprinde iertarea protopărinților de păcatul neascultării neștiința acțiunilor este neatenția căderii iar Dumnezeu aștepta îndreptarea spre ascultare si le ierta devierea de la normalitatea vieții concretul învierii oferită omului arată împlinirea nadejdii omului ca Dumnezeu exista in firea omului si îl cheamă la Înviere si viața pe prietenii săi si plânge pentru moartea lor din nădejdea către Dumnezeu ca un fiu pierdut pentru care plânge parintele sau nădăjduind spre întoarcerea la îndreptare de asemene inconstienta  așteptări pregătirii si  conștientizării întâlnirii cu mântuirea si urmele ei in fire din Moaștele sfinților Creează aparent prin prezentarea cu nevrednicie înaintea zilelor si evenimentelor sfinte in care Dumnezeu se afla prezent oferind oferta  Mântuirii nepregătită prin înțelegere si conștientizare a sinelui si nevoilor personale dar si atitudinii înaintea lui Dumnezeu si a urmelor pașilor lui in existența ne pune in poziția de a ne asemăna cu cei care plâng pentru pierderea lui Dumnezeu pe cruce cu cei care cer de la Dumnezeu propria afirmare neînțelegând rostul pe cruce al lui Dumnezeu si cu cei care credeau ca fac o dreptate socială crucificare pe Dumnezeu care nu răspundea nevoilor lor străine de voia lui Dumnezeu

Vânători de evenimente in necunoștință de cauza parțial asumat in urma promovarii media aflați intr un stadiu de inițiere nefinalizat

Pelerinajul sau intrarea in contact cu divinitatea prin mediere fizica mergem conștient pentru întâlnirea tangibila sau cerem iertare ca nu știm ce facem

Învierea lui lazar înaintea învierii proprii asemenea cine-i celei de taina ca Pre închipuire a jertfei nu pentru sine ci pentru iertarea păcatelor arată ca învierea lui Dumnezeu nu s a făcut pentru sine ci pentru reînnoirea firii umane prin jertfa si Înviere ca prieten si apăsător participant jertfitor si jertfelnic prin care Dumnezeu se aduce pe sine spre iertarea păcatelor înaintea oamenilor ce doresc izbăvirea din robia existențiale pe care păcatul o provoacă

Duhul fiului sau nu in fata ci in noi

P s căutarea lui Dumnezeu din cenușă morții lăudându l ne ridicam la slava cu care mintea îl poate cuprinde pe Dumnezeu in împreuna trăire cu cât trăim mai mult bucuria de a l descoperi cu atât trăim bucuria existențial a trăirii in el ca pe o bucurie a auto creatiei in Dumnezeu in  împreuna trăire