Soarele nu se ascunde după stele pentru că sunt ascunse după lună. Tăcerea nopții luminează taine de necuprins prin transcentul întuneric neantic... bla ... bla... drăgălășenii.
Băi, greu cu femeile astea, săracele fete nici ele nu stiu ce vor, apăi de unde să știm noi, dar nu aici e problema. Problema e acolo unde un bărbat oferă femeii ceea ce dorește de la ea, și vine problema: dacă ea dorește împărtășiri dincolo de zvâcnirile sufletești rămâi față palidă și te întrebi ce-s alea.
O mică vibrație a unei bucurii aparente, un păcătos o poate recepta ca pornire pătimașă. Dar înțelegând logic nu există dorinți nepotrivite în tainele parfumului și frumuseții unei flori ci doar ademeniri la puritate, după aia fiecare face ce poate cu floarea, unii o rup, alții o calcă sau o pierd, dar floarea face doar ce știe: să crească, să înflorească, să se fecundeze, să se ofilească și să se regenereze oferind exemplul altol flori. Problema ei e rezolvat dar mai sunt si cele de mediere dintre cei doi, una este cea de comportament, atitudinea în abordarea florii e firească doar prin credintă, adică un plan, nădejde, adică încredere că o scoți cu bine la capăt și dragoste asta fiecare de cat e capabil și cât poate duce, mai rămâne problema bărbatului. În grai moldovenesc e simplu: trebuie să facă o curte în jurul florii să o sape la rădăcină și să o ude la nevoie.
Trecând la alte probleme apar câte o dată unele momente potrivite și reacții instinctuale. Eu sunt genul de om care aleg sa părăsesc o prietenă ca să câștig un prieten bun, mare prostie care are un simplu scop: după ce femeia te părasește suferi după ea pentru că era unică, și toate sunt câte un pic, în timp ce după ce te cerți cu un prieten, o zi bună și la revedere. Cum râmăne cu cele scăpate; umbli după ele să îți iei la revedere pentru că nu ai avut ocazia sau speri la schibări de vreme...
O altă calitate ce o dețin cu mândrie e aceea că prietenii mei intră în probleme cu prietele lor datorită sfaturilor eficiente.
P.S. Tăbărâți pe cireșe ca graurii! Știați că puii de graur fac cea mai mare galăgie din cauză că țipă la părinții lor să le dee de mâncare în timp ce ei stau cu cireșele sub ei?
“Un ultim trandafir, din cei 48, zvârlit pe mormântul iubirii.”
RăspundețiȘtergereAtunci mai începe un alt buchet cu 48 de trandafiri, sau, dacă nu, “crește și culege” alte flori, căci nu doar trandafirii sunt legati de “iubire”. Oricum, mereu se va mai găsi și câte un alt trandafir care să apară, chiar dacă buchetul e gata, căci, probabil, gândurile, speranțele, dorințele mai cresc niște fire, fie ele subțiri și fără prea multă vlagă.
“Băi, greu cu femeile astea, săracele fete nici ele nu stiu ce vor, apăi de unde să știm noi, dar nu aici e problema.”
Cu riscul de a-mi sări fetele în cap, noi fetele, până la o anumită vârstă, nu e vorba că nu știm ce vrem, nu vrem să știm ce vrem. Pe de-o parte e un alint, dar și o siguranță: suntem recunoscute pentru că nu știm ce vrem, pentru că suntem uneori întoarse pe dos etc., deci celălalt trebuie să ne accepte. Greșit! O bună comunicare și o maturitate în gândire, ar trebui să fie calea mai ușoară spre înțelegere, decât copilăreli de-acum exagerate.
“Problema e acolo unde un bărbat oferă femeii ceea ce dorește de la ea, și vine problema: dacă ea dorește împărtășiri dincolo de zvâcnirile sufletești rămâi față palidă și te întrebi ce-s alea.”
De ce te rezumi doar la faptul că ce dorește ea? Dar el, în toată relația, e pe post de “execut tot ceea ce dorește ea”? Ciudat, sau poate că el se simte dator, fiind băiat, să îi intre ei în grații și să nu se mai adeverească vorba aia “bărbații sunt niște nesimțiți fără sentimente”? Eu cred că e greșit, dar poate o fi doar părerea mea, conformă cu lumea diformă în care trăiesc. Revenind. Ea dorește… poate că și el ar trebui să dorească n și n+ chestii și să o pună și pe ea în aceeași situație.
“În grai moldovenesc e simplu: trebuie să facă o curte în jurul florii să o sape la rădăcină și să o ude la nevoie."
Mno, m-au adoptat vrut-nevrut moldovenii pe la Iași, dar serios dacă înțeleg graiul moldovenesc, sau mă rog, oi înțelege eu câte ceva, dar ce ai vrut să spui cu chestia asta, nu prea. De fapt, am o varianta, dar o să mă ghidez după “dacă tac o să rămân în continuare filosof”, deci, poate îmi vei explica ce și cum.
“Eu sunt genul de om care aleg sa părăsesc o prietenă ca să câștig un prieten bun…”
Corect și matur. Sunt de părere că așa ar trebui să se procedeze, nu să se lase cu reacții demne de știrile de la ora 23, iar mai apoi cu tristețe vehementă și refuzul de a mânca (măcar de ar renunța unii să mănânce atunci când vor să țină un post desăvârșit, atât trupesc, cât și sufletesc) și alte chestii din aceeași oală.
“… după ce femeia te părasește suferi după ea pentru că era unică…“
Și viceversa, căci poate și ea suferă, dar uneori unele sunt mult prea gâdilate de orgoliu ca să arate asta. Și suferința asta, depinde de ce era cauzată: iubire, obișnuință, ideea de a rămâne singur, deoarece nu vei mai găsi pe nimeni ca ea (nu, probabil nu vei mai găsi una ca ea, dar vei găsi una și mai și), dependență etc. E bine, totuși, că există atâtea leacuri pentru suferință.
Btw, interesant “P.S.”-ul, chiar nu știam asta despre grauri!
Salutare. ms pentru sfaturi e relaxant sa afli o relpica la un gand. e ca si cum ti-ai gasi o cale de acces la realitate
RăspundețiȘtergere