Praznic în rai

http://www.youtube.com/watch?v=JUnePeKqzxA
  48 și mărturisesc: ”crezi că nu sunt, sunt, în fața ta și în fața Lui Dumnezeu, nimic nu e degeaba, viața e un dar, bucură-te de fiecare pas ca de un dar, mă rog pt. tine la fiecare rugăciune și am să mă rog până am să mor, Domnu știe cât și unde am să îmi port pașii”.

  Se pare că a mai plecat un sfânt fără să îi verific cum, cui, cât și de unde își trage sfințenia. Parcă își prezic fiecare în parte depărtarea la cele veșnice și ne lasă singuri, în minus cu un izvor nesecat de la Dumnezeu. Astăzi miezonopticile vor fi mai mijlocite ca de obicei și transcendența luminii s-ar putea să lumineze ochii sufletului ce vad Bisericile luminate de o singură lumanare mai clar decât în ordinea zilei. Atât despre cele ce nu sunt vrednic a spune și smerenia nu are nimic de a face cu asta, ci poate că, io știu, rugăciunea multora se aude mai bine.
  Când cauți să îi faci pe alții să plângă te trezești că plângi în hohote neștiind că, ce cauți tu, profund, să înpărtășești te marchează mai personal decât o poveste sinceră. Se pare că atunci când te regăsești în cine ai fost, nu doar că te marchează recunoscănd diferența de reacție de atunci și acum ci te pune în postura de a recunoaște că tu redevii cel ce ai fost cu fiecare piesă de caracter care o adaugi piticului din tine.

P.S. Oamenii nu plâng, varsă dorul sufletului prin ferestrele trupului.