de sus sau de la noi unde ajungem nici cei de sus nu stiu
Poate ca totul incepe acum, poate ca totul a inceput deja. Poaate cand se va termina inca va continua, sau poate s-a terminat de mult, iar acum ratacesti cautand pierdut.
Vin, uitat, cobor de la acelas parter si intampin musafirii cladirii. Inconsortat? Nu, nici pe aproape, totul e o micniuna ce o crede ca pe o eliberare de deznodamant. Chiar daca de a tunci timpul a incetat sa mai treaca acele timpuri se avapora si izvorasc in alte locuri, nu s-au nascut unde le-am vazut prima oara, dar acolo am creat o mica vesnicie. Au uitat sa isi deie masca realitatii jos si totusi calca realitatea in picioare fara mila crescand iarba in loc, smulgandu-o din radacini, copaci planteaza in loc, taindule cu toporul radacina, pietre cresc vesnice in loc, mai ramane sa astepte marea sa se asterme la picioare sa duca in larg nisipul sfaramat in pumni. Nici focul material nu mai poate sterge urmele talpilor calde in apa unui suflet evadat din real.
Viata spune ca povestea ei va continua, ce sa ii raspund? Viata, si viata trece ca apa, doar ca trece vesnic, ca acum si nicicand dinou ca atunci?
Trendul ca viata continua s-a terminat, acunm a inceput vremea celor care traiesc viata doar dupa ce au trecut cele invesnicite.
Vorba vine, totul trece doar ca noi insistam investicind inutilitatile vesniciei, timpul trece de cand a inceput sa treaca pentru primul si va trece lafel, mai mult sau mai putin, pentru toti. Treaba e ca timpul este ca viata vesnic chiar daca nu traim dar cel putin chiar atat de mici putem fi invesniciti. O clipa, o viata vesnica tot una. Cineva isi va da intotdeauna seama in ce timp traieste si va arata cum oamenii isi invesnicesc clipa intr-o lume mica din marele sfarsit ce ne asteapta acusi ca si acum, prin urmare hai sa traim vesnic si sa nu lasam nimic in urma.
P.S. Salut, bine ca ai mai trecut, ne-om mai vedea pana dincolo :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu