Pag 2

 48 de reformulări

Omul care se ferește de cele vătămătoare trupului  are grija pentru cele folositoare sufletului. Prin credința in Dumnezeu omul recunoaște si se ferește de ispite, urmărind  mântuirea si desăvârșirea sufletului 

Prin înfrânare, răbdare, stăruința in neprihănite  si prin alte virtuți cu care luptam împotriva râului, omul redobândeste puterea asupra libertatii sufletului iar neputințele lumii năpustite asupra omului nu vor mai avea putere datorită încrederii ca Dumnezeu păstrează libertatea sufletului neatinsa.

Când câștigurile lumești sunt conștientizate ca amăgiri trecătoare omul ajunge la concluzia ca doar Dumnezeu rămâne Vistiernicul bucuriilor veșnice, prin urmare , omul , nu are  nimic  de care sa se bucure ca  stăpânește in afara de sufletul de care este responsabil dar așa cum spune sf scr dacă nu îl va pierde nu îl ca câștiga deci , omul nu are  puterea sa stăpânească   Ceva cu valoare trecătoare in viața veșnica. chiar si in pustiu dacă omul îl are cu el pe Dumnezeu este mai fericit decât cel mai bogat om de pe pământ. Cunoscând acestea omul nu va mai suspina după bunuri lumești si nu va mai învinui pe nimeni ca a dobândit ceva prin cai nedrepte iar el este lipsei de bunurile de care se bucura aproapele.

când omul  descopera ca pofta neștiința si părerea de sine sunt patimi greu de suportat, înțelege ce ii este de folos si se ferește de cele nepotrivite, pentru a nu se despărți de nemurire.  prin urmare omul își dezvolta rațiunea practica a vieții încredințându si voința dreptății lui Dumnezeu.

Un om care are in grija de multe responsabilități pământești va acuza pe Dumnezeu ca nu îl ajuta pentru a le desăvârși pe toate astfel căutând cele ale lumii  pierzand ascultarea si rânduiala  lui Dumnezeu .de aceea cuvântul lui Dumnezeu  mustra pe cei ce nu doresc sa iasă din robia păcatului 

Un om care sa deprins cu bucuriile virtuților fuge si de cele mai mici plăceri păcătoase pentru a păstra obiceiul care îl tine aproape pe Dumnezeu. bucuria dobândită din prezenta lui Dumnezeu in viața sa este mai importantă decât plăcerile trecătoare care pot intrerupe   apropierea de  Dumnezeu. 

Blândețea si înfrânarea sunt virtuți prin care omul înțelege lipsurile in care trăiește aproapele iar după  dobândirea acestor virtuți își da seama de nevoile si lipsurile aproapelui pe care il poate ajuta atat cât se poate ajuta si pe sine încetând asuprirea aproapelui de drepturi si oportunitati in viața .

Atunci când omul accepta pe Dumnezeu ca viatiernicul bunătăților duhovnicesti si apelează la Dumnezeu pentru a se îndestula pe sine si pe aproape de acestea va dobândi  lucrarea virtuților care  ajuta credința  pentru a învinge pofta si mania care il pot dezechilibra de pe calea Mântuirii 

Omul care nu dorește sa renunțe la păcat si sa se îndrepte de pe calea nedreapta, conștient ca se afla in rătăcire, nu va cunoaste bucurii mai mari si mai neprețuite, in afara celor trecătoare si  va continua sa prefere o plăcere lumeasca fără efort in schimbul celor veșnice pentru care  trebuie sa mențină o  lupta continua cu patimile.

Omul care nu itelege Care sunt bucuriile veșnice si cele trecătoare va rătăci in aceasta lume si își va irosi viața in căutarea si in continua satisfacere a acelor temporare De aceea, un om cu rațiune deplina, recunoaște ca  este trecator  in aceasta lume si nemuritor cu sufletul si se va feri  de pofta păcătoasa care este pricina de moarte 

Legile lui Dumnezeu sund ghid in aceasta lume pentru ca omul sa se ferească de primejdiile văzute sau nevăzute de aceea liberi  sunt doar aceia care  nu sunt supuși  patimilor  care sa ii despartă de Dumnezeu astfel omul fără păcat  se cunoaște după purtare si fapte si nu după vorbe

Un om stăpân peste virtuțile si slăbiciunile sale se cunoaște după înfățișare si comportament o minte iubitoare de Dumnezeu știe sa se păzească de patimi si gânduri rușinoase

Sufletul a fost creat liber de aceea trebuie cercetat pentru a nu fi supus vreunei patimi lumești chiar dacă omul, fizic,  este  limitat in libertate fără voie si i se cere renunțarea la credința, Dumnezeu, este singurul care asigura libertatea sufletului.  

Toate plăcerile lumești pot fi înfrânte de tăria sufletului dar tăria lui vine de la Dumnezeu nu de la puterile lumești. Cei  care reușesc sa biruiască lipsurile in aceasta lume pot găsi mai ușor nădejde in credința, înțelegând ca neputința acestei lumi, doar Dumnezeu o poate învinge. De aceea un om cu nădejde in Dumnezeu nu are nevoie de multe cuvinte ca sa găseasca pe Dumnezeu, ci cuvinte putine si fapte simple.

 De aceea si colindele prin cuvinte simple rostite de copii, pot descoperi bucuria nașterii lui Dumnezeu cu o mai mare înțelegere rațională, dar un om păcătos are nevoie de convingeri si dovezi. 

PS de la simpli la complex side la multe cuvinte la mai putine pentru același inteles