Unde adevărul stă la suprafață plutește de fapt pe o baltă de minciuni. Ca de obicei, creez un ansambul de vorbe goale și spun totul sub licărirea nimicului și totuși, totul rămâne la iveală sub albul nescris al foii lipsite de forma ideilor. Logic ar fi ca toate formele ideilor să se nască în simplitatea foii pur, alb, goale dar pline de adevărul gol goluț iar ideea universală rămânând albă din albul golii foi.
Totul e atât de simplu încât nimic nu ne aparține, totul ni se oferă, iar ce ne aparține ontologic, e doar un dar primit cu valoarea nonvaloricului sacrificat. Totul devine logic când se conștientizează concretul. Valoarea pe care omul este capabil să o dețină este zero, iar cea pe care este capabil să o ofere, prin sine, ajunge la un procentaj de sută la stă. Asta ce înseamnă? Înseamă că, tot ce se oferă de la sine, din sinele non valoric este doar o valorificare a sinelui prin dăruire. O non valoare nu are capacitatea de auto valorificare, asta înseamnă că și cel ce primește darul nu are puterea de a valorifica un dar. Cum rămâne cu nonvalorile astea ajunse din non valoare la valoarea supremă obținută prin sacrificiul nonvalorii sinelui pentru un extra-sine-sacrificiu logic calculat drept nonvaloric. Valoarea acesteui sine-non-valoric stă în gravitatea renunțării la fictiva, auto determinată valoare, prin conștientizarea nonvalorii sinelul. Așa se explică fictiva proprietate auto indusă asupra sinelui dar mai grav asupra aproapelui. Cu cât omul își supra valorifică sinele, cu atât se auto videază, dorind excesiv umplerea acelui gol pri absorbirea unei alte persoane, subjugate fără auto determinare în acel vid. Falsul acestei subjugări, se află în substanța otrăvitoare a extrasinelui exteriorizat din pricina inundării intrasinelui cu nonvaloare, de aceea, acel gol, fals extrasine își susține sursa existenței psedând intrasinele unei alte persoane. Adică zero plus zero egal cu doi, iar diferenta sau contopirea celor doi este egală cu zero, se consideră că zero are valoarea infinitului vidat, iar comunicarea valorii individuale dintre cele doua numere este de întreg împartășită prin vidul din și dintre cele două non-intra-existențe conștientizate prin adăugare, nu prin împartășire, poasedare sau contopire
P.S. Secretele personale, expuse formei fac oglinda sufletului să fie aburită cu stersăturile imaginilor ce s-au perindat înaintea ei, de aceea rama nu este conturul sau forma tabloului.
