miercuri, 30 decembrie 2020

odă celor care aduc înțelepciunea

 48 de Cuvinte alese

aceasta scurtă rememorare a celor ce își merită respectul va fi în limba maternă pentru ca ei sunt cărțile vii pe care le poți deschide la orice pagină din prezent pentru a descoperi tinerețea lor veșnica sustrasă și izvorâtă din înțelepciune.

puțini sunt cei care marchează cu atemporalitate sufletele trecătoare prin acest hău care ne înghite și pe care îl numim prezent dar cei ce sunt veșnici vor rămâne pe acest pământ neruginiți de vârstele vieții și totuși ne distanțăm ca înainte de prima oară de a ne cunoaște și redevenim pietre obosite ce port în spinare valuri ce ne cronometrează pașii spre o potecă dinspre largul mării unde ne bătătorim veacul temporar și ne lăsam înghițiți de preambuluri de plămezile răscoapte ale minții temătoare de atemporalul pericol de luptă cu pentru și împotriva stăpânitoarei lumi secularizate și ne îngrămădim prin colțuri contradictorii ale minții pentru a uni unghiurile cercului spre infinitul punct descentrat. cât mai ducem această povară a neantului impalpabil până unde ne duce această informație inutilă cât vom mai rătăci datorită perzării cugetului nerăscumpărat?

și totuși jertfa celor înțelepți lasă urme de nădejde neputinciușilor acestei lumi ce pare a se dezmierda în propriai pierzare. și doar cei copți fără metehne nădăjduiesc izbânda veșniciei


p/s/ înapoi la nevoia de odihnă parcă pași-mi repezi și mici se îndrept spre propriile-mi origini simțind îndepărtarea acesteia în transparența recurentă a timpului reflectat spre trecut.

pagini scurte rânduri lungi pasul minții îsi pierde agerimea de a vedea dincolo da aproapele perceptibil al gândirii reoglindite în reluare.