Lxiv

 48 de concretizari

De ce avem impresia ca un martir este este unul încă din viața lui când el a devenit martir după ce a rămas cu viața veșnica si nu a dat o la schimb pentru cea trecătoare si Sfinții la fel abia mult după ce trec la domnul sunt numiti sfinți dar avem impresia ca Sfinții sunt printre noi ceea ce însemna ca si martirii si Sfinții aveau in ei o credință vie care a rămas vie si lucrătoare si după trecerea la domnul dacă ne gândim după logica asta un om devine luptator abia după prima sa lupta si e mai mucenic decât unul care a îmbătrânit fără a lupta apoi cum se face uneori ca unul primește onoruri cand trece in rezerva acestei vieti si altul rămâne la locul lui

Când ceri motive primește certitudini dar când ceri voința primește oportunități ca sa nu risipim datoria cerem viața 

Trecând la alte idei se pare ca domnul lucrează in timp util si la timpul sau de aceea si la templu Dumnezeu se primește pe sine ca prunc in numele oamenilor si pe cruce ca un om pe care îl

Simțim ca pleacă la domnul si nu îl vom mai vedea si plângem deja de dorul si lipsa nu pe veci ci pana mai târziu când vom pleca si noi dar asta înseamnă ca pentru toată viața pe care o mai avem aici pe care îl simțim ca pe sfârșitul veacurilor vom trai fără persoana trecută la domnul paradoxul acesta al acestei vieti când cel căruia ii datoram existența iese din existența îl simțim ca pe o excludere din oficiu al rostului in existența dar uitam ca si noi suntem motiv alnexostentei altora si ca un copil evita după ce devine independent de mama sa o întreabă pentru ce l a părăsit dar asta pentru putina vreme pana la sfârșitul cecestui veac la fel si Dumnezeu pe cruce întreabă ca Dumnezeu pe sine pentru ce l am părăsit in numele oamenilor care vor întreba cui ii va lasă si cum au ajuns sa treaba masa cu domnul mâncând ale sale dintr-un ale sale pe el dăruit oamenilor spre iertarea păcatelor făcute greșeli care îmbolnăvesc si înrobescă mintea si trupul chip al lui Dumnezeu astfel cerem lui Dumnezeu sa vina asupra chipului sau din noi si sa îl reînnoiasca după chipul sau 

Chip al vieții pe care nici martiriile nici femeile cu prunc in pântece nu îl leapădă pentru ca așa bun a ascultat femeia sa primească de la domnul in pântece așa si orice femeie primește de la bărbat in sine ceva ce nu este al ei pentru a creste in ea pentru a l aduce la viața ceva normal in taina femeii ca buna vestirea iar femeia devine stăpâna si protectoare peste o viața care nu este a ei dar pe care si de care se îngrijește cu asumare si autoritate si protecție ca o împărăteasa 

Problema ca in aceasta colaborare nimeni nu este de neînlocuit dacă nu ii oferim șansa neinlocuirii Dumnezeu este de neînlocuit 

 Si omul este de neînlocuit dar nu înseamnă ca stăpânim pe cineva si fara noi acel cineva încetează sa mai aibă resurse ale existentei singurul fara care nu putem trai este Dumnezeu de aceea goi venim pe pământ si goi plecam asta nu îndeamnă ca trebuie sa ne Crestam pentru ceva de pe pământ ca nimic nu Lucian dar asta nu înseamnă ca trecând prin aceasta viața viața însuși pe Dumnezeu sa nu îl păstram cu noi si noi la rândul nostru sa fim motiv al vieții altora pe acest pământ de aceea un copil schimba si Adaugă motiv acestei vieti pentru ca este singura valoare imaterială quantificata in viața pe care o putem dubandi in aceasta biata si folosim resursele aceatei vieti pentru si in scopul vieții

P s ce ne dorim concret un contract prin care intram sub ascultarea mai apropiată a lui Dumnezeu si ne dedicam viitorul lui Dumnezeu