Pag 7

 48 de direcții

Dacă stai sa te lupți cu patimile tale sau a celor din jur uiți sa INI îndrepta privirea si mintea la Dumnezeu si uit scopul luptei care este primirea in sânul lui Dumnezeu si unirea in fapta si gândire cu el si oferirea vieții rânduielii dumnezeiești firești de la creație. De aceea ispitele sunt răni interne ale simțurilor indiferent cum se comporta si cu ce te ataca si de ce se comporta si se înfățișează in acel fel ispita pentru ca nu ceri voie necuratului sa te duci la Dumnezeu ci pur si simplu pleci lași toate si te dedici lui dumneze. De aceea spune porunca nu tânji la femeia aproapelui pentru ca e a lui si nu va fi nici o data si a ta si dacă o vei fura harul ei va fi si va rămâne a celui care a lăsat o iar cele curate sunt la si de la Dumnezeu dar ca sa ajungi la ele trebuie sa ajungi la asemănarea cu Dumnezeu si Dumnezeu va binecuvânta curăția celor doi pentri binecuvântarea in scopul vieții sănătoase unite de si in hristos așa cum si natura urmează cursul ei si omul sa urmeze calea naturală cu binecuvântarea lui Dumnezeu.

Când ești pe cale doar potrivnicul pune piedici ca sa nu vezi pe unde mergi cine ești si unde îți e locul. La Dumnezeu toate sunt simple smerenia e cel cine ești smerenia e calea si smerenia e locul iar toate celelalte sunt lucrări a lui Dumnezeu care ți se dau pentru a le sluji deci tu doar slujești acestei vieti in care cu Dumnezeu te însoțești si in care Dumnezeu îți da locul in care lucrezi deci accepta locul calea si cine ești considerat a fi si fa lucrarea lui Dumnezeu in chipul lui Dumnezeu pentru ca toate sunt a lui Dumnezeu in aceasta viața indiferent de loc. Orice dezrădăcinare sa nu fie de la Dumnezeu ci in alt loc in care Dumnezeu îți da de lucru

Iar atuncii când crezi ca ești pe calea dreapta si te încetezi in puterile tale Dumnezeu te oprește ca sa vezi unde ești cine ești si cui lucrezi ca sa îți revii in fire si sa nu te risipește zburând cu mintea după lucruri nefolositoare care desparte de Dumnezeu

Dumnezeu iese pe cale înaintea păcătosului care se întoarce pentru a l ajuta pe drum ca sa nu se piardă si sa cada in rătăcire 

Harul lui Dumnezeu e in toți Sfinții dar cei care au intrat in conștiința oamenilor sunt mai accesibili asta nu înseamnă ca alti sfinți sunt mai prejos.

 Proaspat ieșiți din robie încă păstram ranchiuna celor care au pierdut puterea dar ii simțim între noi dar exemplu e in istorie sa slăvim pe cei ce au biruit in fata lor cu vrednicia de la Dumnezeu si ei au rămas neputincioșii in a le birui si libertatea si credința neclintita. Si vom cânta cântări de biruința cum si poporul ales  cânta pana lâna la sfârșitul veacului eliberarea din babilon si din Egipt si chinul de la care Dumnezeu i a izbăvit pe cei ce ai au pus nădejdea la el. Cei ce stăpânesc viacul vor cădea sub brazda istoriei iar cei cu nădejdea la hristos cu el de la el si prin el vor birui si vor dăinui in veac.

Atunci când înțelegi ca toate sunt de la Dumnezeu nu mai ceri de la mare comori când tot ce oferă marea e apa rece sau calda vânt umiditate rece sau calda Pești colici si alge răsărituri si apusuri un cer si un Orizont

Speranța ca apostolul Andrei a trecut pe aici e vie pentru ca el a trecut si a Sfințit aceste locuri precum un loc se sfințește pentru a clădi o casa in viitor

La poporul ales întâiul născut primea continuitatea moștenirii dar in pilda risipitorilor fiul cel mic pleacă. El risipește bunurile lumești dar nu le pierde pe cele duhovnicesti de fiu al tatălui chiar dacă nu este primul tot iubire de părinte primește chiar dacă tot entru cele materiale s a întors. După rânduiala tot in slujba tatălui si a fiului Moștenitor se întoarce după rânduiala dar valoarea de fiu chiar si rătăcitor si risipitor nu a pierdut-o de aceea presupunem ca el își tine cuvântul de a rămâne nerisipitor învățându-i si lecția iar fiul cel mare înțelege ca nu este doar un Moștenitor material ci si un fiu si un frate din care se bucura cu împărțirea celor materiale ale lui cu bucuria de frate. Deci chiar dacă amândoi greșesc rânduiala își intra in fire când si ei își recunosc cele ale lor înțelegând ca sunt ca slugile cu talanți dacă sunt recunoscători pentru dar si lucrează cu recunoștință si datorie ies câștigați iar dacă îl considera pe tata nedrept vor ieși pierduți si osândiți preferând pierzarea in locul slujirii ca fii si ca muncitori in moștenirea cea veșnica care implicit lucrează la continuitatea averii tatălui vedem ca averea tatălui nu era averea ci cei doi fii care asumându si rolul de fii adăugau pe măsura muncii averea in vistieria tatălui si moștenirea lor.

Asprimea in judecata si vorba arată ca in interior chipul bunătatea si asemănarea nu sunt deplin lucrătoare iar iubirea lui Dumnezeu nu este in chipul asemănării cu Dumnezeu ca in lucrarea sa din biserica

P s așa cum terminam începem si toate sunt si început si sfârșit