24 pag

 48 de pagini regândite

Dacă moise a fost doar un reprezentant legal poporului afiliat egiptenilor si el reprezenta legal administrativ si juridic poporul iar când s a dat legea limitării procreării pe parte bărbătească a poporului care ca in India era o casta muncitoare supusa castei egiptene dar fără a se afiliat cultural etnic sau legal drepturilor autohtoni dar cam câți oameni ar fi câteva mii sau zeci de mii in un oraș ar veni cam patru zeci de mii nici mulți cici putini cam cât un stadion destul sa fie greu de administrat dar si destul sa fie o hărmălaie de oameni care pot fi uniți sub un singur lider administrativ se pare ca natural sau supranatural poporul ales si egiptenii erau supuși unor fenomene naturale si geologice prin care se pare ca insecte animale si boli se abateri asupra acelui loc aparent nelegate între ele dar logic se poate presupune ca ceva deleagă si se hrăneau unele pe altele de la primele evenimente pana la fenomenul geologic al apei si al manei rânduite in mod natural si providențial sub circumstanțe ori naturale ori supranaturale sau poate împreuna legate problema este cu tăria inimii egiptenilor care aveau nevoie de o pregătire si de o dorinta de la sine voita de a se despărți de poporul slujitor sau de clasa muncitoare pe care au decis sa o decimeze si sa o pună la munca in mod inuman care l a deranjat pe Dumnezeu care poarta de orânduirea si ordinea vieții omului pe pământ dar se pare ca toate lipsurile si nenorocirile au fost legate si de credința lor semnificațiile celor zece năpasta având simboluri răsturnării valorilor religioase si sociale morale economice si ideologice fundamentele structurale ele cetății Egiptului fiind zdruncinate de la NiL care era sursa lor de viața pana la fenomene naturale pana la animale ajungându se chiar la structura socială primii născuți fiind luați de la ei din cauza inimii împietrite fata de sclavi lor pe care nu doreau sa ii elibereze crezând ca e dreptul lor sa stăpânească sclavi dar acestnpopor a fost ales de Dumnezeu spre eliberare din robia lumeasca in robia către Dumnezeu poporul care a fost marcat de moartea primilor născuți aceasta jignire nici Dumnezeu nu a lăsată o nerăsplătită dar a lăsat sa treacă patruzeci de ani sa scoată acest ghimpe din inima poporului ales așa cum si pe poporul ales l a ținut in pustie alti patruzeci de ani pentru a se forma cultural ca popor slujitor de Dumnezeu dar chiar si aceasta lege pe carenil avea in frunte moise însuși moise nu va intra in cetatea aleasa ca semn ca acest popor nu e al lui moise ci este dedicat lui Dumnezeu si Mântuitorului iar moise si mai apoi Ilie sunt slujitori ai mantuitorului poporul intrând sub autoritate divina iar legea fiind o trăire pe care o pune in slujirea lui Dumnezeu sentimentul de eliberare si amărăciunea eliberării cu gustul amar al morții celor care i a stăpânit dar cu sentimentul eliberării arătând ca eliberarea lor s a făcut cu prețul morții neputința lor de a se elibera prin pace i a costat cu moartea pe cei care ii asupreau deci cei ce țin oameni nevinovați in robie dacă nu se porcăiesc vor plăti cu înlăturarea lor din aceasta viața pentru a elibera pe cei care si au pus nădejdea in eliberarea lui Dumnezeu 

Poporul sintea ca ceea ce caută ei eate un sentiment religios dar descărcarea acelui sentiment nu se făcea in idoli nădejdea lor nu era întărâtați ce le rememorau din robie ci ele trebuiau formate si îndreptate către o conștiința noua nu spre un sentiment stocolm de minte robita unor forme fără viața ci toate sentimentele chiar si cele de foame si sete trebuiau îndreptate cu mulțumire către purtarea de grija a lui Dumnezeu

P s ce interesante erau cetățile antice toate casele aveau pereți comuni ca intr un apartament toți erau vecini si sentimentul de individualizare era unul străin toți aveau o vatra comuna o pâine comuna un cult comun pana la venirea credinței creștine când sentimentul de comuniune era împărtășit si cu Dumnezeu care ii despărțea pe cei buni de cei ce nu credeau de aceea podoabe paganeati au devenit gunoaie si coloane si alte ornamente de marmura  ale templelor pietre îngropate la temelii  

Este greu sa înțelegi cum fără pocăință nu poți sa îți eliberezi mintea si fără sa închizi ochi nu poți simți si auzi ceea ce crezi si ce vine din inima fără a asculta pe Dumnezeu in voința inimii nu simți ca libertatea in voia lui Dumnezeu este o desăvârșire a libertatii de aceea trebuie sincronizată rațiunea si voința inimii prin curățirea cu rațiunea lui Dumnezeu prin iubire de adevar apoi toate se sincronizeaza in sentiment trăire credința si adevar cu Dumnezeu care poate fi pus in practica in viața