Pag 11

 48 de reveniri

Când pentru cei ce știu ca lucrează cele lumești pentru viața veșnica si ceea ce ii desparte de mântuire este moartea trupească si sufleteasca au moartea înaintea ochilor si recunosc moartea in lucrările acestei lumi in păcat in patimi si ispite

Atunci când un om nu este răpus de ispite da dovada de curaj si putere si virtuți lucrătoare pe care oamenii le apreciază dar lauda nu este scopul si calea prin care cel care lupta in aceasta viața si are moartea in fata ca semn al renunțării de cele lumești pentru viața veșnica 

Atunci când prin lucrarea virtuților omul ajunge sa agonisească si valori lumești trebuie sa știe ca acestea sunt trecătoare de pe o zi pe alta sa de la un an la altul doar  lucrarea  veșnica nu este supusa trecerii timpului de aceea can omul agonisește ceva material fără sa înțeleagă ca grija pentru ele duce la moartea sufletului o data cu Tristețea când aceste sunt luate de timp si vreme își pierde din atenție viața veșnica deci grija pentru lumea aceasta fără a înțelege ca moartea este înaintea tuturor lucrurilor lumești duce la uitarea lucrarii pentru viața veșnica

Potrivnicul fuge din calea lui Dumnezeu de aceea si de omul care lucrează binele nu se apropie de el decât după ce ia o pauza 

Omul care alege despartirea de cele lumești nu mai  lucrează pentru firea stricăcioasă a lumii ci pentru lucrarea lui Dumnezeu 

Nimic rău nu este in cer pentru ca Dumnezeu a curățat raiul de rautate dar ca omul sa se înalte la cer trebuie sa renunțe la răutatea care-ii îngreunează sufletul si îi îngreunează  apropierea de Dumnezeu

Sufletul fiind veșnic este otravit de îmbinarea cu plăceri trecătoare in locul bucuriilor veșnice lăsate de dumnezeu pentru  a fi traite in lume De aceea sufletul veșnic e stăpân peste trupul trecător si nu trupul peste suflet cu slăbiciunile si plăcerile lui trecătoare 

Desi omul si natura par ermetice in susținerea vieții ele  își au resursa vieții de la Dumnezeu si după ce își irosesc rostul in lume tot la Dumnezeu ajung dar felul in care omul se rataceste in aceasta lume nu depinde de Dumnezeu care îl așteaptă la sfârșitul vieții sa revină la Dumnezeu si sa dea socoteala pentru rătăcirile lui si pentru abaterile de la calea cea dreapta si mantuitoare

Dumnezeu a lăsat ordine in lume ca cele bune sa fie facilitate omului de la Dumnezeu in acest fel fiin zidita natura si omul iar relele sa fie atrase asupra sinelui de însuși alegerile sale  prin păcate si pofte pe care  le stăpânește prin liberă alegere de a renunța la rău si a alege binele 

Desi alegerea liberă a binelui pare un cerc vicios al binelui libieratea fiind doar in alegerea liberă si conștientă a binelui si constientizarea râului ca alegere greșita  din bine in bine ajungi in rai nu ca plăcerile patimilor când din plăcere in plăcere ajungi in iadul plăcerilor dăunătoare înrobitoare si fără folos fără  satisfacție duhovniceasca care trăiește in el in trup iar dacă nu este hrănit cu bine devine trist si lipsit de Dumnezeu cel dătător de viața

Omul nu are libertate lucrătoare  când  alege  si binele si răul este liber doar când alege  doar binele care ii oferă si menține libertatea de alegere a binelui  

De aceea voia liberă este o bogăție între oamenii care  îl cunosc pe Dumnezeu si la Dumnezeu este o responsabilitate de a menține sănătatea voii libere pentru a discerne binele de rău si de a urma calea cea dreapta prin alegerea binelui puterea de a alege binele este data de virtuti iar slăbind virtuțile omul cade  de pe calea cea dreapta alegând răul 

Omului i se pare normal sa laude pe omul virtuos dar la Dumnezeu normalitatea este lipsa păcatului si lucrarea binelui pentru o mai buna înțelegere si apropiere de slava lui Dumnezeu

Sufletul fiind nemuritor înțelege măreția lui Dumnezeu si se ridica la Dumnezeu ca îngerii care îl slăvesc pe Dumnezeu in cer

Ordinea pe care a pus-o Dumnezeu in trup, minte si suflet a fost lăsată  pentru a l cunoaște si slavi pe Dumnezeu.  astfel lucrarea Mântuirii in ordinea lăsată  in lume este lucrare asemănatoare cu Dumnezeu in Creația asemănătoare cu Dumnezeu 

In lume parca toate sunt făcute pentru om pentru a lucra cu ele in scopul Mântuirii de aceea omul îl poate descoperi pe Dumnezeu pentru lucrarea sa mantuitoare in ordinea naturii. cunoscându-i pe Dumnezeu omul înțelege si ordinea tuturor lucrurilor îngăduite de Dumnezeu in lume pentru a i folosi omului la lucrarea naturală a virtutor in scopul Mântuirii dar mai presus de toate este puterea omului de a se ridica deasupra firii si de al cunoaște pe Dumnezeu si de a l slavi pentru bunătatea si iubirea lui mai presus de firea lumeasca 

Un mare rău il înconjoară pe omul care împarte rău in jurul lui si nu se alătura binelui si are spaima ca de oriunde poate ieși răul  pentru a se răzbuna cu dreptate pentru păcatele cu care împarte răul împotriva firii in jurul lui 

Lucrarea pentru mântuire este atât de naturală si simpla in viața încât omul împătimit se simte nedreptățit in aceasta lume când își da seama ca nu este liber sa își practice patimile fără consecință morții in trup si sufet aflând ca patimile nu au rost si folos vieții cade in deznădejde si ura către bumnezeu pentru ca nu îl lasă liber sa fie pătimaș plăcerilor lumii neputând sa renunțe la plăcerile lumii renunța la Dumnezeu care nu are nici ordine nici nu da viața si spor patimilor si păcatelor .

Sufletul care este lăsat liber la patimi nu mai este controlat de minte ir patimile iau stăpânire asupra sufletului iar sufletul este supus practicilor  răului iar omul devine asemanator cu ființa necuvântătoare mânat de rânduielile trupului si a morții sortita lui

Rațiunea si minte  nu se confunda cu  sufletul ele sunt lucrări in trup in folosul sufletului precum sunt simțurile care veselesc sau întristează sufletul   rațional pentru   Dumnezeu pentru mântuirea sufletului mintea lucrează pentru mântuirea sufletului  de aceea sufletul care se apleacă spre cele lumești rămâne singur si parasit de Dumnezeu si Creează Tristețe in trupul lipsit de plăceri fara căutarea celor duhovnicesti. Trupul întărește mintea in rezistența la nevoile lumești si  face  sufletul mai  puternic in lucrarea virtuților renunțând la cele personale pentru binele aproapelui. in nevoi si lipsuri pentru binele aproapelui in lipsuri si nevoi omul ajunge la mântuirea sufletului

Viața se afla in legătura sufletului si a minții in trup iar moartea este despartirea lor si umbrirea voii libere a sufletului si a minții si stingerea conștiinței de aceea la Dumnezeu si trupul va învia in viața veșnica pentru ca moartea va fi omorâtă in trup . viața este unirea sufletului veșnic de trupul trecător dar înveșnicit prin puterea sfințitoare a sufletului pe care o are de la Dumnezeu iar tot ce este in afara trupului rămâne moarte deci viața trebuia păstrată in trup prin conștiința si comuniunea cu sufletul si renunțarea la cele trecătoare pentru viața veșnica legătura minții de trup si suflet este ca oasele legate de încheieturi care sunt in slujba mușchilor pentru a crea mobilitatea si mișcarea oaselor care mențin verticalitatea ajutate încheieturi pentru ale face mobile si muchi pentru a facilita deplasarea. 

Orice rău ar face aproapele tu ai puterea  îndrepta dar dacă intorci răul cu rău inviți potrivnicul între tine si aproapele ca sa își folosească imaginația sa descopere o rautate mai mare între oameni pentru a crea diferențe si despărțiri de aceea răul poate veni si personal când răutatea dintre oameni devine fără motiv si irațională pentru a crea diferențe si ispite care nu sunt puse in cale de om ci înțelege de aproapele ca intenția  aproapelui de a face rău de aceea renunțarea la părerea de sine mai presus decât a aproapelui care chiar dacă greșește sau are dreptate răutatea si dușmănia nu își are un loc natural între oameni care sunt făcuți sa aibă între ei o relație de compasiune empatie si grija așa cum o are si Dumnezeu pentru cei ce nu se înstrăinează de el

 Răul se prinde de om ca rugina de fier rugina nu este din fier ci este o reacție la mediu de aceea omul are ființa liberă pentru a cunoaște răul si a se feri de el de aceea puterea si averea unui om sunt ca rugina prinsă de fier nu îl mai lasă pe om sa gândească liber si sa aleagă binele Si sa traiasca in firea lui lăsată de la Dumnezeu nealterata de moartea din mediul înconjurator.