un roman ongoing partea prima post secundum numarul 1 restaurarea urdinii universale

Scurtarea temporalizarii trecut anterioare prin redarea postuma a expectanțelor reprimate de asteptarea viitorului limitate peronal expandat linear in sensul redirecționarii din imitatul sens fara viitor  temporalizat de momentul opriii viitorului secundar treptat devenind la o anterioritate continua avansata pre un viitor posteriorcelor prezente. A fost atras de locul ala.

O mireasa a vrut sa se sinucida din cauza unei nemultumiri minore dar exagerate de situatia nuntii dar a fost salvata de o ingerita (ingerita ei protectoare). Dar forta de a muri a tinerei a rabufnit cu o putere care a blestemat ingerita sa trăiasca viata unei fecioare si sa moara in schibul vietii daruite, ingerite*.  dorința ei (ingerei)cea mai mare era sa fie vie ca om, astfel ingerita a primit darul vietii de la tanara iar tanara nu a ramas nici vie nic moarta ci bantuind intr-un suflet gol de trup si trup gol de suflet pana ce ingerita va muri din iubire pentru un barbat care o iubește cu adevarat pana la moarte. Asa ea a inteles ca trebuie sa faca un om sa  iubeasca atat de mult viata invat sa i-o fure si sa il oblige sa o iubeasca, ingerita neavand voie sa  atinga oameni* din cauza blestemului fratelui ei care l-a omorat cand a vrut sa renunte la postul de inger protector si sa isi omoare protejatul. Cu scopul ascuns de a poseda trup uman si de a cuceri lumea posedand toti oamenii cu ingerii vesniciti in oameni. Blestemul ei a fost un blestem divin din fața caruia a fost izgonita din tagma ingerilor ca trup spiritual dar nu si ca trup fizic.
 In urma descoperirii divinului de planul ingerilor acestia au fost lasati sa bantuie șomeri pamantul oamenii ramanand fara protectori si indrumatori semidivini, astfel destinul lor fiind o auto calazuire spre un divin ce ramane sa se descopere doar prin tainele submateriei calea mistica fiind bolcata pana cand se va rezolva cazul de insubordonare revolta revolutie si lovitura de stat mistic a clanului superior administrativ ingeresc.
Ingerii pot fi omorati doar de oameni prin atingere de aceea ea a putut omora pe fratele ei inainte sa in omoare pe copil*(ritualul re reposedare a lumii) trebuie stiut ca ingerii tin in brate copii dupa nastere cand sunt lasati pentru prima oara singuri si nesupravegheati de mama lor, dar exista unii copii care daca vad fata stralucitoare a ingerilor si ating fata lor in timp ce unul din ei zambeste pentru prima oara unul din ei este sortit mortii primul zambet a fost al amandurora copilul ca a vazut chipul luminos si ingerul ca isi duce planul diabolic la indeplinie problema era ca ela are o sabie de foc de izgonire a demonilor si ranind fratele acesta s-a facut nevazut chiar și de la fața divinului de aceea si starea de incertitudine fiind vorba de primul inger dat disparut acesta s-a tranformat in oglinda pura a sufletului si a ramas ascus sub aura sufletului copilului nu se stire din ce cauza dar unele lucruri sunt clare sabia elei l-a izgonit ca pe un  demon el am murit de atingerea elei ca om apoi de atingerea copilului de aceea el va reveni la viața doar dupa ce copilul va intelege si ii va ierta fapta eliberandul de sub aura sufletului din care e incarcerat astfel ela il poate face pe inger vazut copilului doar daca copilul moare adica fiind atins de ela pentru ca o data ce un inger pazitor moare cel mai proxim inger il inlocuieste pe cel cazut in demonie astfel ela a devenit om din cauza atingerii unui barbat copilul datorita blestemului iar copilui poate vedea ingerii datorita oglinzii pe suflet care este fratele elei. Astfel ela trebuie sa evite apropierea cu ura de fratele ei cu sabia transformandu-l in demon de fiecare data temporar cand sparge cu sabia anti demon oglinda sufletuli copilului. Dar copilul poate vedea ingerii abia dupa ce moare datorita atingerii elei pentru ca si ea i-a vazut primul zambet si este reinviat doar dupa ce oglinda sufletului ii este sparta adica trebuie sa ii omoare sufletul protejat de aura fratelui ei ca sa reinvie copilul pana cand va redeveni om si procesul asta va dura pana cand intai isi va curata sufletul devenind gol de pace demonica apoi prin oglinda ingereasca va curata si neamul ingerilor de graseala lor. Nu se stie cand si cum va reusi dar se stie ca ela este cea care ii omoare sufletul si trupul pentru a traversa cele doua lui dar si a treia lume cea a identitatii proprii greu de descoperit din cauza oglinzii vii care ii schimba vointele si mesajele sufletului in functie de unele vointi ale ingerilor care se reflecta in planul initial al fratelui ele ticluit impreuna cu administratia sinorala superioara a ingerilor numiti princiari superiori. Astfel deslușind tainele universului pe care ingerii superiori care il au in stapanire incercau sa il modifice dupa voia lor inchizand caile de acces ale divinului pentru a reusi sa posede in totalitate lumea creata prin intermediul omului posedat de acestia munca copilului este de detectiv prin tainele universului cu ajutorul prietenilor arhi titani ingeri de reglare a universului desincronizat si refacere a firului incalcit de princiari si intelefgerea planului lor pentru a-i ierta si dezlega astfel reluindu-se ordinea inger mediator intre om si divinul care s-a facut nevazut din cala ingerilor cazuti pana la rezolvarea problemei.

P.s. cat timp oglinda sufletului copilului e sparta fratele elei devine o pisica numita n&eco

cand rebelii devin canonici

48 de neînsușiri

mi s-a spus ca imi ofer libertatea de a îndrazni să iau lucrurile in mod personal. adevarul e ca astazi de nervi era sa injur o patroana pentru nerespectarea programului. poate ca da poate ca mai aveam un pic si o faceam. dar ceea ce imi ofer e ceea ce am devent. poate o persoana mai dura mai needucată? poate ca da dar deocamdata nu sunt multumit de atitudinea mea ce devine normatoare. e greu sa iti ceri scuze de a persoane pe care le jignesti dar e mult mai usor sa le oferi iubire dragoste si intelegere e tare greu dar na ca se poate. cine devin? poate ca nu cine sper dar sper ca nu cine par. studiem pentru a deveni oameni mari iar la sfarsit ni se ofera replica intai fii ca cei pe care i-ai invatat apoi fii ca tine! de ce? oarfe le e frica de pierderea autoritații in fața unui student oare le e frica sa ofere tot ce au mai bun ca nu cumva sa devenim mai buni ca ei ce e de facut care e problema? cine invata mai mult cine invata mai putin cine a fosst prezent cine nu decid nivelul tau un nivel penibil. nu știu de ce în ultiml timp sunt tare nemultumit de oamenii din jurul mei simt pe pielea mea ca imi ies in cale oameni din ce in ce mai rari si mai putini demni de a sta de vorba cu tine unde sunt oameii vechi aia buni aia simetrici verticali si blanzi si nuni. in ce ne trensformam cu tooata severitATEA aasta falsa de fatada si impotriva cui suntem severi.
 cu siguranța majoritatea nemultumirilor ma privesc si sunt doar lupele mele opace care reveleaza o lume transfigurat nedreapta. imi doream o lume calma si linistita si iata cu ce si cu cine m-am ales. vai de mine si de  capul meu. asta e...
 pana la urma hai sa ne cunoastem ca cine stie ce nu va mai fi fara probabilitați subliminale. ma bucur sa va cunosc pe voi toti cei ce sunteți și nu pe aici.

multe sunt de spus și de nespus important e ca inca suntem aici și inca mai avem cate ceva nou vechi sau stupid de spus
 P.S. iartatima dar spune-mi cu ce am greșit ca sa cred in ceea ce spun.

cine suntem

 48 de moșeniti nemeritate

cunde ne aflam pe lume nu intre cine am for=st si cine vom fi ci la nivel mai mare le nivelul cu=ine au fost cei dinaintea noastra si inca sunt cat suntem si noi aici si cine vor fi dupa noi si inv=ca vor fi și dupa noi. da acesta este un exercitiu de intelegere a ceea ce suntem si ceea ce devenim datorita a cea ce un moment ne faxe sau o experiența ne creeaza a celor dinaintea noastra si a celor dupa noi apropo e posibil sa fi observat di povestirile a celor ce au nascut si a celor ce vor naste ca experiența din timpul sarciinii a mostenit-o copilul pe termen lung la nivel ontologic. probabil ca poate fi asa cum o mama era nervoasa asa copilul a iesit evaziv si neascultator daca o mama e extrem de rationala si cu o corectitudine administrativ corelativa asa copila poate fi pedagog si asa mai departe in cazul motenirilor femeie copila femeie si femeie copil matur. dar sa trecem peste pentru ca ajungem la premiza ca femeile sunt mai vii veșnic vorbind decat barbații ei avand doar o mostenire temporara si o activitate creator administrativa dar de temporalitate redusa pana la sin de aceea ei sunt mai dispusi sa inoveze si sa lase mosteniri teoretizate in scris ei fiind inventatori ai limbajului scris iar femeile al limbajului vorbit. asa poate si tata ncu nedumeririre lui poate il inteleg cand isi impune autoritații sa taca si credinței vii sa asculte de voința lui umana cea mai familiala poate ca domeniul lui ii oferea autoritate dar ordinea lui interna refuza auroritatea extra profesionala din motive crestin moral experietial umane contar profesiei administrativ legiuitoritare extra inter uman.

 pe langa toate astea sa trecem in revista si posibilitatea fictiva si posibil reala a mitului mireselor ce ar fi daca le-am intelege si daca am reusi sa le dam dreptate cu intelegere echivalenta a nedreptatii ce li-
 s-au facut ditro lasitate colectiva ce probabil o mostenim ele fiind martirele necredintei celorlalti si mamele pamantului ce il bantuie cu dreptate materna a nedreptatilor ce sunt spalate cu prezenta lor stapanitoare si doveditoare a prezentei noaste aici. eu le vad ca femei tinere frumoase inteligente autentice si materne inainte de timp ele imi par militatnte ale unui feminism national traditional autentic doar experienta si dainuirea lor dau dovada de o putere a vietii legata de pamant si de oamenii locului drepti reali frumosi veșnic autentci inveșniciti de dreptatea cu care lupta impotriva nedreptatii ce inca ne bantuie practic noi le bantuim pe ele cu nedreptatea ce o perpetuam in noi din noi si prin noi unii cu altii.

P.S. povesti cu printese mirese craiese si zane materne rele si bune dar si fro,oase si intelepte matern si pur cum sunt si cum nu si cum sunt de au ramas.

a venit timpul să dai vina pe tin

48 de asumări de responsabilitate a ceea ce faci

 da e vina ta că ceea ce se intampla astazi se intampla ceea ce faci te defineste și te face sa fii ceea ce esti. da e adevarat ca arabii bombardeaza europa dar daca mergi cu ceva timp inapoi si europa a distrus clasele superioare ca sa se idice din saracia impusa.
 e dreptul lor sa se revolte dupa modul in care gandim daca iti e frică de ei inseamna ca esti clasa superioara si nu vrei sa renunti la ce ai ca toti din jurul tau sa poata trai decen nu ai voie sa fii egoist can vezi ca in lume se moare de foame si din prostia cu care crezi ca esti superior daca unul moare de foame inseamna ca ai mancat prea mult daca unul moare din razboi inseamna ca ai cheltuit prea mult pentru pacea ta si ura celuilalt daca prostitutia si pornografia e in top e vina ta ca nu iti asumi responsabilitatea de a fi parinte si de ati creste propriul copil sub deviza ca e viața lui face ce vrea daca ceva e in neregula cu lumea e vina ta tot ceea ce vezi in jurul tau te reprezinta daca vezi saracie inseamna ca stii cum e sa fii bogat si sa il vezi pe altul ca nu are daca ai vedea prosperitate inseamna ca celalalt are exact cat ai si tu si sunteți prosperi inpreuna indeferenta daca ati impartit ultimul colt de paine. daca vezi bogatia altora inseamna ca nu esti multumit cu ce ai fa ceea ce iti place si vei fi fericit indiferent cat te fura ceilalti. cineva m-a invatat ca daca ai ceva ce altuia ii place inseamna ca nu il meriti atuncea dăil. si a fos o lectie grea cand am primit ce nu imi apartine pentru ca nu era al meu ci a celui care mi l-a dat si cu cat oferea mai mult si ramanea cu aproape nimic cu atat nu meritam stiind ca eu sunt cel ce nu are nimic si el are ceea ce mi-a oferit, la mine.
 nu poti fi responsabil pentru ceea ce faci? ba poti pentru ca ceea ce faci aia esti si nu da vina pe altul care iti ofera ceea ce nu te reprezinta. multi asa zisi atei se plang ca nu exista dumnezeu sau cand e cand atatea razboaie se intampla . iti spun eu unde e e tot acolo doar ca tu esti cel ce ii dai de lucru ii razboi de ce se moare atat unde e el e tot acolo daca un om omoara un om el e tot acolo de ce sa il opreasca ori pe unul ori pe altul e ca si cum omori un caine si dai vina pe el da de ce nu te-a oprit sau de ce nu l-a aparat sau de ce l-a omorat ei bine nu e responsablitatealui tu ai omorat un caine tu esti responsabil tu trebuia sa il aperi tu nu trebuia sa il omori. atunci de ce s-a ivit ocazia sa il omori trebuia sa previna ocazia ei bine ce cautai langa un caie e tot vina ta  de ce se moare de cancer si asa mai departe tot nu stiu pentru ca nu e drept sa vorbesc dar tot iti vei da seama ca abia atunci sau nici atunci ca el e acolo abia dupa ce esti deja acolo, mai multe nu pot spune.
 dar un lucru pot spune daca raul din lume exista nu e vina lui e vina mea si a ta. dar e mai mult a mea spentru ca stiu ca ei sunt acolo iar eu aici si nu accept ca eu sa ma duc sa ii apar pentru ca sar in gura lupuli dar nici sa accept sa le ofer protectie atunci eu sunt cel care merita sa imi vina razboiul la ușa. e a fi sau a nu fi oricum ar fi tu esti cel sare ucide in razboi si de ce pentru ca nu il previi rezboiul se castiga prevenindul cu pace protectie intelegere si egalitate da efalitate tot am fost suntem si vom ramane egali.depinde de tine daca te  crezi mai egal decat cineva sau oferi egalitate cuiva da e jenant sa mananci ieftin la masa bogatilor stiind ca esti un sarac care mananca scump de afara dar e tot vina ta si cand spun a ta ma refer la mine tot ce fac e pentru a fi sau a nu fi eu sunt care decide sa fiu corect sau sa refuz corectitudinea.

P.S. e doar ceea ce cred in simplitate nu zbier la tine ci imi fac inteleaza pozitia pentru atunci cand ma vei intreba de ce parte a baricadei sunt e bine eu sunt locul unde spui casa pauza intrerupen jocul
P.S. p.s. razboiul nu e bun dar intai rezolval pe cel din interior pe rand  apoi in jur si asigurate ca cei din jur au pace in jurul lor asa toti cate putin vor evita razboiul

manifestul ideilor

48 de revolutii inntraintelectuale

mostenirea ideilor ce zace in arhiva inca patrunzatoare fizic si rational are o granita nu de nepatruns de aceea o idee ce scoae alte idei la iveala si le pune la germinat in mintea d zi cu zi poate scoate la iveala alte noi limite ale limitei exterioare a ratiunii constant anuale actuale.
nici o idee deja gandita nu poate fi uitata sau data uitarii pentru ca orice idee a unuia creeaza o alta dee in mintea altuia si asa din idee in idee ne ducem de nas unul pe altul mai departe peste sau dupa grante inca de nebanuit sau banuite?
 pentru inceput putem pleca de la ideea ca orice student de la orice facultate primeste pe semestru pentru un curs zece carti fundamentale pentru acel curs si zece carti la cerere pentru aprofundarea cartilor. cele zece carti cunt primite de la baza de carti teanc si fiecare are dreptul sa le ia in functie de cursul la care participa celelalte zece mai vedem dar tot asa de simplu si acesibil va fi accesul. dace te intrebi de ce atat de multe carti pentru ca vorbim de doua semestre a cate trei ani a cate cel putin zece cursuri pe semestru a cate cel mult doua zeci de studenti pe grupa a cate cel putin zece sectiuni pe facultate a cate cel putin zece facultati pe universitate a cate cel putin doua zeci de facultati pe tara. e un numar mare dar ai rabdare si vei afla unde vor ajunge cartile si pe mana cui.
 orice student va avea la sfarsitul unei facultati in jur de o mie cinci sute si doua mii de carti in biblioteca personala si va primi in jur acelasi numar de carti la toate facultatile la care se va inscrie. de ce acest numar enorm si de ce cartile sunt nerambursabile sau rambursabile sub forma de donatie voluntara in momentul in care cererea depaseste nivelul de printare. ei bine orice student are dreptul la proprietatea ui intelectuala mostenita in urma facultatii. stim ca nivelul intelectual si potenta fluctueaza dar depinde direct de accesul la informatie,iar accesul este ceea ce facilitam in domeniul tau peronal si imediat accesibil.

de unde pleaca demersul de punere in aplicare al acestui proiect?
 din constitutile si de la drepturile constitutionale le gasiti e brosura aia de zece lei numita constitutie si vei gasi acolo la 3 cu 3 cu 3 si la 6 cu 3 dretul la acces la informatie si dreptul la a face o petitie pentru a facilita un program bine stabilit de acces. stim ca fondurile nationale sunt minime si mai aproape se zero si zece decat de numarul capetelor de locuitori. de aceea aceesam temporar prin forte proprii dupa care ne punem oameni capagin la robinetul parlamentului european sa ne faciliteze fonduri ninimale de inceput apoi forta de munca o procuram noi cum putem. capitalul sa al avem dupa cum spunea marx desi nu sunt deacord cu masinaria lui ideologica de tocat oamen cu droaia pe fond proletar comunisto burjoaziresc. nu putem face la el nu vrem si nu e uman sa facem ce a gandit el de aceea rezultatul nu va fi o unitate armata ci o diversitate creatoare. ceea ce cer din toata pleiada asta de carti sunt lucraile de seminar sau germenii inmuguriti din vechile idei si ne asiguram noi ca infloresc ca sa plantam fructul la ocul potrivit. umanitatea merita noi idei si noi realitati diametral opuse imaginarului utopic si distopic ci fizic practic si uman necesar unei noi edei si oportunitati de valorificare a ceea ce deja avem e pacat sa ingropam talantii in arhive de aceea drepturile de autor vor fi nevoite ca in domeniul educational sa intre in stadiulde pun intelectual si ingrasamant pentru ceva mai bun de aceea sunt sigur ca o idee nu apare singura pe lume ci de obicei apar in doua minti deodata important e sa vedem unde pot duce mintile acelea ideile si sa leducem si noi mai departe decat au putut autorii de aceea nu cred ca un autor nu isi doreste sa isi vada ideea inmiita si inflorita in mintile cele mai capabile sa o faca mai buna.
 cum rasplatim varfurile din urma acestui proces si cum ii recunoastem ei bine se vor face tombole cu cei mai buni si cei mai buni vor primi burse de aprofundare si sustinere a marilor iidei.

daca te gandesti ca ne limitam la nivelul universitar imagineazati unde va ajunge un student cand deja baza generala a spectrului materiilor e fondata din liceu generala gimnaziu sau gradinita dar procesul de dezvoltare pe nivele inferioare va incepe dupa dovedirea ca nivelul urmator antecedentului este de succes.
 sa trecem la treburi mai serioase ce ar fi daca astia cu memoria lor ce se vrea inteligenta si nu ratiune artificiala da cumva din gres in ceva bun si acea caracteristica de dezvoltare intelectuala artificiala poate colabora cu omul dintr-un simplu accesoriu precum telefonul la dezvotarea vastului domeniu intelectual uman in functie de puterea si caracteristica creatoare a fiecarei persoane sau grup de cercetatori sau studiatori atuncea sa vezi ce va urma stai linistit am un plan detaliat si mentu ratiunea artificiala ce trebuie pusa la punct si pentru noua generatie de creatori ai gandirii contiinuu cuceritoare de noi domenii intelectuale si inter culturale.
e un proces luung voi fi onorat sa ma dedic lui sau sa imi dedic decenii daca le voi avea si sa le ofer celor ce vor urma ca o mostenire de a vedea viitorul ca ceva de urmeaza creat gandit imaginat asteptat si cu frumoasa bucurie dezvoltat prin valor fundamental umane in toate domeniile de studiu de la teologie prin medicina pana la matematica si asa mai departe lana la noi lumi si universuri descoperite intuitiv prin calcule.

P.S. mai multe detalii la destinatar
P.p.S.s. toate problematizarile acestei idei o fac mai puternica de aceea esti binevenit sa participi sa o dezvolti ca si cum ar fi a ta sau mai mult sa ne intrecem spre viitorul ei.
(scuze de greseli revin mai tarziu sper sigur cred cand pot sau am timp dar odata tor revin cu corectura si va fi mult mai ok)

O ZI NORMALA DE VARA IN RETROSPECTIVA 2

traim intr-o tara independenta si azi e ziua regeul 48 de tiranii redenumit libertin

traim intr-o tara libera si sotia mea cauta disperata drepturile defemeile insarcinata de unde nu le are cand ne referim la drepturi ma gandesc la cineva care este atat de porc uncat se poarta inuman cu cineva cu burta la gura, pe langa toate mama tocmai a scapat temporar de munca in italia si s-a angajat la o multinationala inumana pentru ca nu are vechime dar ca mama statul te ignora des si repede.
 astazi m-a lovit sarbatoarea in frunte alaturi de alti zece calatori ingramaditi in picioare alaturi de soferul lui 36 singurul de la gara e ca si cum ai sufoca sau alimenta un oras cu pipeta.
 susnumitele bagaje apasatoare care ma fac sa meditez cu gravitate la greutatea gravitatiei ce ma supune legii naturii din jungla urbo-rurala. afara nu e nici cald nici rece dar transpir de cateva zile in aceleasi haine si parca trenul avea acelasi miros ca si mine de aceea ma simteam ca acasa imbracat in izmenele de lucru sau citit intrerupte de atipiri frecvente peisajele se perinda de pe o fereastra pe alta iar ce pare static in afara de deja familiarele peisaje mai sunt masinile care se intrec pestevai si prin dealuri cu viermele de colorado ce se taraste spre iasi in care am fost ngurgitat de bunavoia si pentru care de buna voie casierita imi oferea abonament fata-mi neodihnita in contrast cu carnetul de student care nu ma pune pe un loc mai paralel cu cel al unui respectabil tainuitor al garilor nocturne, intru in vorba cu un domn ce nu pare a astepta un tren ci mai mult isi asteaptaceva e acel chip care se resimte mult prea familiar cu mediul unei gari in care traieste mananca doarme si merge la toaleta cu bancile pe post de paturi precum un tren al garii in care ti se oferă un loc in calatoria vietii ce se află in apogeul picajului uneori de acolo ajungi direct in strada iar strada te trimite inapoi daca esti cuminte.
 in acea gara un tanar teolog imi ofera poezia textului cu care nu cerșeste ci imi cere cu imprumut o suma mai mare decat a mile omul se prezinta de la acelasi nivel un alter ego cu aceleasi studii si lovit de meandrele vietii nu diferit de multi diferenta e ca el a ramas in gara si acolo isi urmeaza veacul teologi licentiati si masteranzi au inceput sa cerseasca si sa se composre ca golanii sa doarma pe strazi si in gari si sa arate ca boschetarii sau mai clar nu departe de mine e deja a doua victima dar a treia o port in rocsacul meu mai des ca oricand teologi cu sau fara diplamă gasesti la tot coltul sau canalul straziidar acesta e mai special ca toti acesta a umblat la marile seminarii si universitat indoielnice pentru a iesi licentiat iar licenta lui la fel ca a mea cu aceeasi binecuvantare sigla si fisa matricola o am si ei dar eu nici macar nu am absolvit facultatea cu brio. pitesti targoviste ploiesti bucuresti constanta neamt roman iasi dorohoi parca vorbeste despre inchisorile martirilor care nu au cazut cu revolutia ci au intrat sub administrare bore copii inchisorilor orfan al bisericii sunt si eu si multi de teapa generatia si varsta mea iesiti cu sutele anual stampilati invatamant superior in fund. bocancul teologic nu iarta iar doctorii lor gardieni si persecutori morali de meserie papagalicizeaza renumite nume si texte patro-dogmo istorico scripturistice. cine se declara tanar sau student la teologie va primi o privire de dispret amarat cu auto dispret decanal daca te pomenesti ca vorbesti neintrebat cu subtotlu in pubic iar dumitru te aproba smerit din cati nescris citite. copilul asta a fost batut de soarta mai mult decat alt te-olog si rasar toti ca dupa ploaie mai multi mai toti. tunici lungi de luptatori cu viata se cearta despre fonduri ce nu au vazut dar vad in viata lor. omul asta a fost insurat cu o femeie care la vrut si la inselat si de dara asta nu o chema teologie ci a numit-o sotie care i-a luat banii cas-a la pus la munca si l-a trimis acasa cu trenul fara bani de bilet si nu doar pe el ci sortit ratacirii cu tot cu parinti pana la bunici adevarul se intrevedea si excrocheria a devenit parte din viata lui ba mai mult metoda de supravietuire pretextul ca va primi un acont era garantia celor cinspe lei dar i-am dat doar trei sfinti cei verzi pe care nici eu nu ii aveam mai ieri dar veniti de la sclavia parintilor staini detara si copii cu tristete sunt am fost si se pare daca da domnul voi fi si eu binecuvantat cu acest trai mai decent decat normaluiinuman national se pare ca tara finanteaza de la buget mai multi maturatori de strada decat cetateni are. daca te intrebi de ce amstractizez magini este pentru acei maxi mega terminus educatio desavarsitogatistiosententiosi. adica pentru a dovedi ca cei ce se cred destepti sunt mai prosti decat par sau ai exat pentru a le dovedi prostia limitata cu fanfaronada propriei inteligente. cu exceptii minimale gritesti. dar sa trecem la viitorul celor petrecute azi pe scurt
 am iesit din gara mirosint dinainte ca ea si vad trei cladiri ce guverneaza soarele limitat al parcării extra incapatoare a garii un bloc comunist o gara regala si o autogara de o alta culoare tiranica autonbuzul apare mai repede dupa ce omuletii verzi au strazilor mi-au permis sa ocolesc masinile ce respira calduros a oras. 36 sele a venit m-am urcat in transportul deja neincapator si dus am fost cu el nestiind ce ma acteapta in care o doamna mi se plange ca bagajele ii ocupa locul de exitare din fata usii corpulenta femeie avea dreptate abia o mai sprijinea bara verticalasi anii batranetii dr ii explic trist si obosit ca voi cobora pentru a face loc cu tot cu bagaj lucru ce l-am si facut taraindu-mi bagajele le jos. momentul acela in care bagajul itilacrimeaza prin dos imi era mai mult decat familiar iar de data asta era la fel de stanjenitor in viata unui student ca o restanta data de zece ori cu unu din oficiu si zero nota finala. nu mult dupa ce pasasim statia urmeaza o cotitura dar la a doua autobuzul se incadreaza pe obanda spre sens opus iar staa principala era nefamiliar de libera cu un motiv bune intemeiat la nivel local regional statal europeaan continental si planetar stiam ca pe acolo nu se trece era un autobuz semi plin si tocmai o mua in sens opus drumului normal orinduse pentru a debarca calatorii dezorientati dar nu si pe cei revoltati printre care si un impovarat dezorientat indecis
calatoream cu un autobuz spre od destinatie necunoscuta de soferul de trasport public peste geam se vedea o strada goala ce reprezenta natiunea dezbracata de demnitate si oameni pazita de o duzina de fantone minuscule verziu aniniate ingramadit in distanta pustie sever de oameni pe strada goala cu sase benzi dinspre care ne indepartam. pe scaun intre mine si acea persoana sedea tara sau mai clar doamna de la cantina universitatii care cerseste pentru perfuzii traseul necunoscut era flanfat de paraziti scuze politisti dizlocati in locatii precise pentru blocarea traficului de acces in directia opusa nodul de trafic era paralizat doamna ii injura pe politisti soferul ii intreba daca pe acolo ajunge in copou iar noi ne indreptam blocati spre acea cale de acces blocata din ambele sencuri pana la urma am ajuns la destinatia triumf sau parhol unde noamnele doreau sa ajunga mai devreme sau mai tarziu un batran cu o geanta din piele cu colturile intoarese se uita sa vada cat timp mai are iar eu urma sa ajung acasa la caminul d e familisti dar toate ca toate mama lucreaza la o multinationala iar eu nu dar la scoala la fel de apaic am ranas incat tot acolo am ramas drum bun si sotiei i-a cazut o masea bun venit in tara mea a nimanui a lor si a noastra din ce mai ramane dn aerul nerespirat drum bun tara noapte buna.

o zi normala de vara in retrospectiva incepand cu noua mai spre ieri

zilele trecute a nins si urmele s-au uscat cu mentiunea ca au cazut cel putin 48 de fulgi

sunt trannspirat nespalat de doua zile si inca una n care nu a curs apa calda in camin, stam la patru si apa ajunge mai greu aici sus in baia captusita negru verzui cu pete picalate de mucegai mat in rest privelistea e inbietoare vedem in vale din copoul pe care ne-am cocotat pentru a fi mai aproape de clasele cursurilor injumatatite de plictiseala si amaginatii abstracte, panorama iasului sau cel putin putin din ea partea cu podul si biserica toti o stiu ca alexansru sau coltul in care se refugiaza studentele chiriaase. mai aproape vad din profil universitatea maiestuos luminata dar boar cand ma aplec periculos pe geam iar in fata o cladire noua neterminata cu acoperisul sin scanduri ce ii cad in pod ca o coroana e o cladire din spatele arhivelor romane. sunt pe scaun si ma doare burta de la nemersul la toaletA SI GAZELE IMI MIROS A BRANZA CLOCITA.
 am intrat pe usa sa imi vrific plasa de rafie cu fiermuar de borsul scurs am spalat bine galetusele si l-eam pus sub ghiuveta. urcand pe scari nu maram liniutele ca sa stiu cand ajung la ultimul etaj holul e lung dar capatul imbietor ajuns in fata urii ma panichez crezand ca nu am cheile imi dau seama ca sunt transpirat si ar fi jenant sa merg la ore asa din vericire sunt la ultimul buzunar al rucsacului cotrobai la fund printre cabluri si carti le simt si le trag in lateral la suprafata. la intrarea in camin salut paznicul iar din celula lui ma saluta ca si cum am fi stat vre-o data de vorba poate ca asta si crede  e cel chel zambiror si rotund mai sunt vre-o trei cel strain si inalt cel alb cu ochelari  robust si cu privire scrutatoare si prietenul prietenos al fetelor ce ias la o tarara sau pentru a fi salutate.
trec stada constient ca sacosa grea lasa picaturi albe in urma o trec dintr-o mana in alta ajung in fata custii cu tomberoane din fatablocurilor ce stau cu spatele la bulevardul copou suspecta pare masina ce e aproape razam traza decusca dar inainte de acea duba alba un om ce si-a terminat rondul acolo isi ia carutulcu galeti si cutii goale si se inbeparteaza grabit spre mine privinduma cu ochi grabiti in ochi aproape familiari dar eu merg inainte. trecerea pe langa duba alba de langa tomberoanele ce poarta fiecatre in parte denumirea etalata prin plancarte dunoi menajer Apropo e 9 mai independenta se faceau cefva pe acolo.. nu imi este facila trecerea dar din curio ... deseuri toxide... am mai vazut duba asta se plimba des pe aici deci asta caciau chiar azi de noua mai sarbatoare independenta a independentelor nu stiu care.. trec si las simtindu.a mic si meditand la locul propice pentru o asemenea manevra dosit de copaci si blocuri pe umbroasa straduta laturalnica sintre parhon si spitalu ala albastru. oare de la care or fi?  ma indepartez si un prietenos tinar cu ochelari strain se ofera sa ma ajute, moment in care imi dadeam sema ca probabil din obisnuinta de mic cu bagajele grene nu mi-am dar seama ca par a avea nevoie de ajutor si e posibil sa fiu un  centru al atentiei, imi dau seama ca manerele de panza imi facsatruri vinetii in maini . il refuz pe tanar zambitor si pozitim ii multumesc si mentionez ca ma descurc. e adevarat ca mama pune din grija si ignoranta un bagar greu cu problemele unei mame care isi umple bagajul cu mancare dedicata supravietuirii scopului prim al demnitatii si vietyii ei.in rucsac am un saculet cu cartofi rederul pe care termin vanatorii de zmee si alte treburi de care probabil nu am nevoie dar sunt importante.
 ma cobor din autobuz la super copou. ce aventura :) ma simt nationalis dornic de placerea durerii de a fi roman si semiindependent de orice tiranie a istoriei ce a fost sau va urma calatorii multumiti dupa spaima sau nemultumirea fiecaruia se disperseaza voios inspeziua de vara din fata portilor triumfului o doamna este asigorata de o alta ca a ajuns la parhon sa se linisteasca. a ajuns. traversez tactic printre masini si fosti colegi de autobuz ajung in dreptul unei fete ce traverseaza din sens opus si continui drumul de lider al traversatorilor nedumeriti daca e ok sa treaca asa printre masini. si o motocicleta ce tocmai nu i sa respectat dreptul de vehicul si a fost depasita in accelerare furioasa merg la vale stanjenit aproape vizibil de hainele uzate rucsacul greu si sacosa curganda ajung in dreptul spitalului si un burghiu imens sapa un put langa spitalul parhon romanie pare a fi roasa de rozatotoare similare fara a fi jenat de cuvantul cu r la inceput ma consider un trist natioanalist melancolic forat de puterile naturii umane conducatoare sau nu mai departe meditez la cuvintele ce a urmat sa le scriu acum si sug fiecare imagine vizuala de potentialul material literar. ajuns la calaretul necunoscut al eroilor ce se avanta parca din eternitatea soarelui spre eroismul predestinat sau indumnezeit al armatei vii ce urau sa se sacrifice pentru armate moarte dar suntem aici si ei au fost iar ce a ramas din ei pe langa noi in aceasta zi a independentei e doar glorioasa imabine a soarelui intrevazut printre nori grii plumburii rarefiati de lumana sclupitoare a stelei noaste ce cade grav si providential peste calaretul al carui cal se afla in plin avant spre batalia sau victoria sau moartea vietii lui nu vom sti dar steagul dim mana lui a ramas singular sprijinit de un stalp pus de mana adoptanda a color de pe macarale angajati cu ziua de stat. dau cotul si pun plasa grea pe umar constient ca scursura si unsura borsului se preliinge pe hanoracul negru scamosat si blugii neurati cu prohapul pe invers sunt sarac dar demn si mama ma ajuta sa fiu ea este stie de unde vine dar are demnitate falsa sau nu impune sa nu fie nerespectata si ea isi doreste si asa pare sa nu nerespecre. trec de taraba cu carti si siare si de doamna vanzatoare cae se sgâieste la mine ca la un copil prafuit oosit sinespalat pe ochi in ciuda orei semimatinale intors de la joaca dupa ce trec de ea probail dupa un aces de ras si o mustrare de constiinta striga grijulie in urma mea ca imi curge din geanta si chiar asa era probabil picoarele si treptele cepartea IFAC UN DUS MA DUC LA ORA SI REVIN

Visul unei dupăamiezi de vară

48 de stări neclare

mă dor ochi de atăta lumină vărsată peste literemici și nghesuite pe un ecran la fel de mic in comparație cu cele normale dar nu îmi mai pasă de ceea ce este normal ci doar de normalul care il intrevăd printre voința indureratpă de oboseala vremii calde ce anuntă furtuni reci.
 sunt in fata vechilor noi monitoare la care cu totii v-ați uitat sau va veti uita dar poate că ne uitam la acelasi dar nu in acelas timp pentru că acum e randul meu. ceea ce pare presant in ultimul timp inhibându-mi libertatea mintii să curgă ca un izvor cald spreu un așternut de răsărit rece sunt faptele dar nu cele cu efecte secundare ntrovertite ci unele care creează introvertire celor de la cu care mai aștept să comunic liber ca cu propria-mi persoană. te-a deranjat un pic ultima cacofone?. mai am destule...
a venit momenntul in care am visat atat de tare incat visele sau trezit la realitate si incearca sa ma trezească ca să ma apuc de ale dar diminetile sunt de plumb scaldat in roua dupamiezile in ațipiri senine iar serile obosite de atâta dorină de somn și nu mai am timp să aduc trealitatea la trezvia vieții si continui să visez la sânul dulcelor ațipiri diurne. se pare că viața iar m-a luat pe dinainte și ma traieste cu o dorință de viață copleșitoare abia ajungâns să aduc la zi speranțele care tot imi aduc la cunoștintă că e rțndul lor și că au așteptat destul sub umbra zăpezilor de primăvară care le-au frânt aripile ce se avântau spre cerul ispitiror. mă tot fac să cred că totul e bine c
nd de fapt castelul de nisip este locuit de un om de zăpadă care așteaptă iarna abia trenută. ce să îi și faci așa e cănd viața își dorește mai multe decât poți de la tine.

P. S. ce va urma va fi neașteptat deși premeditat cu nerăbdare să sperăm că vom ajunge la normal cu bine pup prin ecran nervosilor.

unde ajungi când încă nu ai plecat dar nu mai ești aici

48 de sentințe fondate inuman

 când începi să descoperi binele în lipsă afli că ești mult prea departe de adevăr și ești rătăcit pe un drum fără de cunoașterea locului unde ajungi.
 Ai ocazia sa dai control total delete și să ai  mai mult nimic. bă da crecă dacă vorbesc despre nimic o să fie mai ok dar se pare că m=am băgat într-un căcat mai mare decât mine și am muncit și m-am scremul la imencul ăsta de mult ce e de cănd am început sa am așteptări la așa ceva deci ba nu știu în ce m-am băgat dar de putut nu pute ci e o stare de nimic total in care viața a inceput și nu se mai termină până la sfârșit și atunc va fi mult prea târziu să văd când unde și cât am greșit și de ce dar se pare că eu tot înainte merg și se pare că tot în același loc am rămas în același loc în care nimic nu se întâmplă dar se pare că abia a început să se întâmple dar nu pe cale în locul și timpull care trebuie dar bine că sunt aici și am ajuns să le fac pe toate cu excepția celor care le semnifică pe toate dar se pare că nu vom ști ce se va întâmpla sau când gluma va începe să fie comică.
   bă dar unde am ajuns și ce fac dacă sunt în locul potrivit la momentul potrivit dar unde sunt și de ce se pare că nu am pierdut doar noțiunea timpului a spațiului a locului și a scopului ci am pierdut noțiunea de eu de sine de mine și nu mai am ocazoa să ma regăsesc în cine este lângă mine pentru că sunt cel mai mare numeni îngrijit pentru a fi cel mai mare pentru a nu  fi sunt cea mai mare creatură dresată sa fie mare pentru a se simți cel mai m\re nimeni din cine aș fi putut sau am fost vre-o dată.
    dar nu știm ce va fi deși ma recunosc in cel ce am ocazia să fiu dar necreat pentru a fi cel ce devin ci ce am fost.
 p.s mai mult de nimic să vedem unde ajungem.

Însetat de fulgi, primăvara

48 de afirmații neclare
 Poate că încă visez prea mult dar asta nu înseamnă că poate avea ceva mai mult de spus. Visez poate la realități de neatins conștient că este irealizabil nu că nu pot sau că nu vreau ci un vis de dragul de a duce un vis la capăt cu succes cu efort cu muncă și cu desăvârșire.
 Ultimul și cel mai mare vis este cel de a avea la dispoziție o tehnologie pe care o pot învăța prin dialog și descoperiri cognitive rațiunea umană și modul în care funcționează pentru ca ea să fie capabilo să folosească toate formulele raționale în scop științific. Și plecând de la acest simplu truc înregistrez toate modelele de rațiune pe care le poate folosi alături de avantajele și viteza tehnologică sa calculeze și sa dezvolte cu întrebări și răspunsuri cele mai îndepărtate nedumeriri umane despre ficțiune adevăr și cunoaștere.
 Al doilea vis este să termin universul organic și fictiv al romanului sau măcar să în aștern în scris pe ecran. un alt prim vis este sa desăvârșesc limitele apropiate la care am ajuns cu studiile ? care rămân în slujba mea sau eu în slujba lor. dar primul dintre primele este viața calea și adevarul.
 Dar problema rămâne tot visatul băi da un visat care te ia cu valu o data ce începi sa visezi poate sa fie în fața ta cel mai interesant om de pe pământ că tot realitatea creată pe loc în mintea ta este cel mai frumos important și interesant moment loc și timp de pe pământ. mintea este cel mai creativ și magnific motor cu reacție care mănâncă timp și emană spumă de nori albaștri. Dar nu uita ca tot un vis te prinde te leagă și te dezleagă de realitatea cu care îți trăiești visele în care poți visa mai mult mai creativ și mai frumos

P. S. visează ca să înveți cât de frumoasă este realitatea când o colorezi în culorile imaginației.

Cum pot gândi mai mult cu efort minim

 Cine va fi? ma bucur ca exiști și ca voi avea șansa sa fac parte din viata ta din umbra celor 48 de nedumeriri. (numele tău aici)
  Am găsit puțin timp pentru a deveni antisocial și pot răspunde lejer la dialogul stârnit acum câteva zile cu privire la gravitație și apa de pe lună.
  Teoria este simplă și dogma științifică spune clar și scurt ce este EA. Dar eu cred că Știința greșește când a început să se autodefinească și să impună reguli definitive. Părerea mea cel mai probabil greșită este sau va fi...
     ei bine se spune că gravitatea este o singură forță ei bine nu poate fi una pentru că este contradictorie logicii și de aceea trebuie să fie o multitudine de forțe adică una împotriva celeilalte ce rezultă ceva negativ din două negații pentru că dorești să negi o afirmație negativă terță. de aceea vom folosi afirmații pozitive cărora le vom refuza participarea în formulă după ce ne vor ajuta cu argumentarea problemei pentru a ajunge la o uniformizare a unor teorii unite definitoriu și aproape ilogice dar care împreună rezultă adevărul și adevărata origine a puterii din spatele forței de atracție inferior extrovertită a gravitației. prima întrebare este de ce ne opunem gravitației și de ce numim susul sau exteriorul în afara ei sau în eliberare de ea?
 problema e că gravitatea e independentă dar datorită faptului că lucrează într-un sistem existențial ei i se datorează factori externi. pentru că logic vorbind fără pământ gravitatea nu ar exista într-un spațiu vid. sau ar exista dar într-o formă reversibilă și acea formă reversibilă sau inversă a gravitației o găsim în actul creației. adică creația s-a înfăptuit datorită externalizării unor forțe și a unor interiorizări în unele corpuri a acelei forte extrovertite cu validitate introvertită.
 lăsând ambiguitățile la o parte vom lua toate acțiunile ce se datorează gravitației și le vom îndatora gravitației pentru a defini ceva indefinibil ca invaliditatea științifică a definiției sufletului sau a existenței veșnice sau a lui dumnezeu sau a alto existente veșnice... pentru că nici un lucru veșnic nu poate fi dovedit științific pentru că știința definește lucrurile căutând starea incipientă și finală a unui lucru și starea lui evolutivă adică modul în care ceva se naște și moare așa s-a ajuns la concluzia că știința poate dovedi existența și ea o definește ca evolutivă și nu veșnică pentru ca uneltele științifice nu măsoară veșnicia sau nelimitatul sau toată existenta sau existența limitată din nimic și creația prin cuvânt... ei bine creierul uman cu orice gând nou unic și original imită gestul divin al creației orice gând nou fiind o materie energetică unică la nivel neuronal. prin urmare primul fragment al creației a apărut în mintea lui dumnezeu sub formă de lumină sau natură divină materializată sub forma naturii incipient existențiale. prin urmare gravitația este ecoul primului cuvânt rostit de dumnezeu pentru că odată cu auzirea cuvântului existența nu s-ar fi unit în creație unită în dorința sau mai sinonimic spus iubirea lui dumnezeu de a exprima ideea existenței dar când o idee devine vie ea există de la sine și nu poate exista decât dacă ea se distanțează de creator și se arată lui în formă pură pentru a fi arătată ca un ggnd în fața oglinzii care așteaptă să își primească perfecționările ca cea mai bună idee pe care dumnezeu a putut-o avea adică aceea să creeze ceva în afara lui cu asemănarea lui.
 visez de mic și mă bucur că exist ca sa pot viza existența ce urmează mai mult sau mai puțin ca un creaționist sau ca unul ce admiră creația deja existentă dar exist și asta înseamnă ca sunt obligat de natură să creez realitatea viselor ce vor urma.  și vor urma pentru ca ele deja sunt ceea ce urmează să fie indiferent de materialul din care vor lua existență: cărți educație ultra superioară și știința de la nivelul constantei actualizări urmată de creația unic literară și noi orizonturi spirituale autentic superioare.
dacă ai un vis caută-i valoarea executivă

P. S. prea naiv trebuie să fii să crezi asta dar asta nu înseamnă ca cuvântul urât numit prostie există.. el nu există ci este doar o limitare a celui care nu vede mai mult sau mai puțin uneori același lucru într-o formă unică și inteligibilă social. exist deci nu sunt prost și mulțumesc celor care înțeleg ca prostia și limitarea sunt doar introvertiri sociale ce nu pot fi descifrate de cei limitați care definesc cu acest termen ceea ce sunt ca natură limitatoare.

Ultimele nedumeriri umane

Din 48 de lumi trecute prin paralel

Putem începe cu un lucru concret. Mi se spune meninist la școala din cauza ca apăr drepturile omului din calitatea de bărbat abuzat de libertățile impropriu neasumate de oferta masculina din parte feministă.
Prima regulă a meninismului este că bărbații au drepturi și acestea sunt egale cu ale femelor.
A doua regula este că bărbații nu că vor respecta o regula a meninismului după cum nu sunt obligați să le respecte pe cele feministe acestea fiind o suma de reguli organice ca privesc o favorizare semi unilateral umană.
A treia lege a meninismului este cea a dreptului moral masculin de a da o femeie în judecată pentru crima în caz ca aceasta va avorta un copil pentru care bărbatul e dispus din punct de vedere legal și economic prin consimțământ public sa accepte paternitatea pruncului rezultat din consimțământul persoanelor implicate. Aceasta lege este valabilă și în paralel, femeia având drepturi economice și familiale stabilite legal contra bărbatului care nu își asumă o paternitate legitimă.  excepțiile de la regulă vor fi problemele medicale.
Decalogul drepturilor canonice meniniste fiind în plină desfășurare și modificare ajungem la a patra recomandare și ultima: fiecare bărbat sau femeie ce își asumă calitatea de persoană umană, libera și  cu drepturi depline dar și oferitoare de drepturi și libertăți limitate de conștiința fiecărui membru unic ce face parte din această comunitate meninista menită să nu aibă un țel faptic sau orgoliul de mișcare inovator umană ideologică are libertatea de a se documenta din istoria mișcării care a ajuns să fie feministă fără paralelismele aferente și să își completeze propriile drepturi meniniste neîmpărtășite de ceilalți meniniști. Ultimul cuvânt atotputernic și echilibrator al universului va fi al cititorului.

P. S. Acest text poate fi un pamflet în funcție de poziția de contrariere a cititorului și este recomandat și vie abordat ca atare.

Necunoscutilor

 cu 48 re reflectări celor ce pot înțelege

Iată-ne tot aici în afara granițelor raționale cu mintea împrăștiată peste rânduri cu ideile scrâșnite între sclipiri de întuneric nu scoatem nici un sunet pentru a nu rupe tăcerea cuvintelor vii sau mai putin în viață. Parcă tot ce urmează să spun e o repetiție a ceva deja spus  dar poate că nu este doar o senzație ci o realitate a împrejurărilor în care nu mă găsesc folositor tăcerii blocate în gât. Și cum eviți un eșec? Îl împingi în groapă și vei ști că nu este ce pare când eșecul supraviețuiește. Cercul în centrul căruia te afli este doar o raportare a limitelor introvertite în afara cărora te afli ca la o lungime de băț atât cât să nu ajungi la ele cu vârful degetelor dar știi ca te poți descentra și ieși din limite doar cu o aruncătură de gând în liniștea a ceea ce nu pare a fi și chiar nu e acolo dacă nu ai ști cu adevărat ca tu nu ești cu adevărat de unde ai plecat cu mintea.
 Nu te trezi mai stai un pic și odihnește-te nu ești sclavul nimănui sincer mai stai un pic liniștește-te și când te vei simți pregătit ia-o de la capăt lasă-ți dușmanii la o parte nu îi trage după tine pentru că sunt grei ignoră-i și mergi mai departe liniștit cu odihna ta mai stai un pic te rog și te vei simți mai bine ai încredere în credința ta pentru că e doar a ta și nu va profita nimeni de ea dacă nimeni va ști de ea poți fi foarte simplu ateu ca și mine deși impersonal dar ai încredere în tine și fii pregătit să fii tu când vei fi întrebat cum te cheamă pentru că cine te va întreba va dori să îți fie prieten.

PS totul este la fel cum a mai fost doar ca tu schimbi mediul prin prezența lui în firea ta.

Cum sa nu devenim nedumeriți.

48 de tratate secrete despre secret

Iată ca revenim și sper zilnic sau aproape săptămânal, cel puțin să fim aici.
Nu revenim cu foste gânduri ci la foste gânduri la fel de nedumerite dar de data aceasta mai serioase. Ați observat cum responsabilitățile care depind și de o a doua persoană au o gravitate mai mare din cauză că trebuie sa fii responsabil și de re responsabilitatea acelei persoane?
Lăsând greutățile la o parte să trecem la termenii reali ai problemei. Iată sunt iar la cazarea mănăstirească din târgul Iașului dar de data asta sper pentru ultima oară, lucru pe care nu l-am prevăzut atât de apropiat, dar vorbind de lucruri pripite cu responsabilitate sau fără mă înveșnicesc în temporalitatea acestei vieți limitate de sfârșitul ei din care sper că răspunsul rezultat să fie conform aparențelor exacte, viața veșnică. Dar trecând și peste aceste probleme importante mai am alte probleme la fel de importante. Dacă ți se pare că citești o spovedanie fii sigur ca asta faci dragă cititor sau non cititor, prezența ta înaintea acestui document oficial ne putând fi validată. Dacă te întrebi, de ce citești asta, ei bine nici eu nu știu dar dacă ai ajuns până aici pot fi sigur și poți fi sigur ca vei termina de citit și finalul. Pot să mă plâng și de faptul că psihoterapeutul meu duhovnicesc și-a dat demisia din motive administrative, și știi cum e, nu poți obliga un om să facă ce nu vrea.
Pe lângă toate ce urmează mi se cere să mă schimb, dar nu să schimb aparențele pe care știi și tu care sunt și crezi că sunt reale deși nu par a fi și nu sunt și tu știi asta dacă ai ști cine sunt deși nu cred că știe cineva cine sunt pentru că nici eu nu știu dar știm cine știe cu adevarat; slavă Domnului.

 PS  Am ajuns la finalul numerotat al cuvintelor dar revenim cu un vocabular mai serios în viitorul apropiat atât de apropiat încât e aproape de tine, proxim de tine în spațiul tău privat lângă tine dă-te mai așa un pic să încap și eu.

De geaba

Din 48 de simțuri, numai unul mi-a rămas

da, teoria cu universul rămâne, doar că, am perfecționat științific unele lucruri. Universul e o materie în care sistemele solare se scaldă. Când o planetă nu se mai învarte ea se stinge, pentru că forța cu care se învâtre este forța cere o ține vie de aceea gravitatea nu este o forță de atracție spre pamant ci o forța a universului care pune presiune pe pământ. de aceea forța giraționlă a pamantului îl ține pe o traiectorie constantă în jurul soarelui ca un ghemotoc ce se rostogolește. dar acest ghemotoc are si forță interă de învârtire. de aceea, cred că forța internă a pământului e o bilă ce ce învârte sub propria inerție, dar și cu forță de presiune exterioară, acea inerție creează și învâtrirea pământului asupra propriei axe acea învâtrire îl mișcă și în această materie lichidă a universului ținîndu-se nemișcat în echilibru ca un titirez ce se învârte dar și spiralează în jurul soarelui. în timpul girării, circulației și spiralării, pământul vibrează creînd forță de rezistentă în exterior asfel dislocând spațiul în care se află. spațiul dizlocat pune presiune pe pământ în funcție de volumul ce se extinde ca un burete din interior din locul lui de aceea presiunea se formează si asupra aerului care se întrepătrunde cu spațiul (sau cerul cum ar veni). astfel ajungem, la concluzia că gravitația este o forță exterioară pământului materia stand pe pamânt precum o picătură stă pe geam. dar și datorită unei forțe statice mai mari decăt forța girațională extinsă cu punct vectoral în centrul pâmăntului, unde gravitația e mai mare gradual micșorându-se spre exterior. forța interioară de girare reacționând la forța exterioară de presiune, creând efectul de propagare a forței de girare precum mersul pe role, patine sau când pui frâna, reacția fiind continuarea forței ca o constantă statică.
 bun, acuma sa revedem cum lumina se elimină în spațiu datorită forței de gitare ce nu o poate reține și o elimină, ea reacționând din forța inițială dar și din atracție gravitațională să recapitulăm Forța dravitaționază e o dizlocare de spațiu lumina e o materie mai fină decât materia spațiului țimpul poate fi lafel o dizlocare de spațiu care reacționează la forța girațională creând perpetuare cu reîntoarcere la sine in alt punct adică spiralarea materiei în spațiu timpun este mișcarea materiei, prin urmare dacă un lucru nu se mișcă sau nu intra in sincron sau nu e purtat de forțe sau merge împotriva ordinii e pe moarte sau spre ieșire din materie spre o ordine supra materială... revenim... cum și de ce contradicțiile în gravitație, ei bine spațiun dizlocat e ca o membrală pe care sari are forță și de atragere dar și reacția de respingere ei bine el este condensat în jurul pamantului datorită dizlocării forța de girație influențân d și materia exterioară prin urmare universul e o materie armoizătă de diferite forțe dravitaționale intrate în sincron dar care păstrează natura intactă de forțe externe adică toate sunt la fel dar la grămadă datorită comunicării eficiente.

P.S. Venim cu treburi mai serioase (sau neserioasse dupa cum se dovedește a fi literatura) pe celalalt blog. (poate fi gravitatea o materie? și timpul la fel o materie? pentru că vorbim de existență a unei materii ca reacție sau prezență influențională în materie)

exercițiu de imaginație

48 de contradicții cu sens

Ei bine toți au îngredere în știința ca fiind o arie teoretică ce definește formele înconjurătoare, problema apare când ea are pretenții de a înlocui existențe din afaria ariei ei de cercetare precum morala credința religia deoarece aceasta reprevintă o viziune a formelor cât mai exactă indiferent de religie cel mult primind onorariul ca aprobare a unor formule de exprimare religioasă. se presupune ca religia își primește veridicitatea prin exactitate științidică și logică ei bine ea are fenomen de exprimare prin dovedire personală și dobândire individuală în comuniune dar nu se cere niciodată a fi explivata teoretic sau așa cred...
 în urmatoarele cuvinte am să ies din tiparele dogmatice trăgând spre erezii înțelesuri intuitiv științifice deși din religie nu aș ciopli nimic ramanand o logică hristocentrică. A spus cineva in batjocură hristos a venit si pentru extratereștri? și i s-a răspuns depinde cum se raportează ei la hristos cel născut ca om pentru noi. Bun răspuns lab știițific întrebarea.
  am o teorie prin care pamantul este întradevăr un organis component al universului si că la început a avut forme de evoluție sub ascultare divină de temporalizare si decantare armonică a rocilor îmbibate cu apă pana când apa s-a scur ca zărul din brânză rămânând rocile de azi. dacă te întrebi cum s-au decantat ei bine din nori de pulbere în fulgi asternuți frumos ca zăpada. iar de jos munții se ridicau spre dravitatea de atractie a universului precum aburii spre cer. iar gravitatea și-a întors ce a avut nevoie. poate că totuși pământul e un centru și un leagăn ceraționist al universului deși el se află înconjurat de acesta ca de un părinte creator și protector. suntem conștienți că în spațiu au loc doua feluri de gravități cea a pamantului și cea înspre care se indreaptă aburii. ei bine căte o particulă din univers se află și pe pamânt nimic din univers nu e străin pe pământ de aceea dacă scoatem un atom și îl descompunem în spațiu s-ar putea să se manifeste precum unele galaxii ce amana praf și lumină dacă universul este rumegușul si reziduu unui lucrător ce a muncit la crearea pământului. dacă timpul la auzirea primului cuvânt a început să existe. dacă o dată cu timpul a începuc să fie temporalizată o ceva ce e reziduu ceator di lumină. dacă viteza luminii nu e cea mai mare viteză ci e chiar cea mai mică gravitația fiin o altă forță ce mișcă submaterii mai mici decât fotonii de lumină cu o viteză mai mare ce se manivestă ca o forță ce din cauza viteze nu trage spre sursă ci contra ei datorisă spiralării pliate din cauza fineții materiei ce o mișcă cu o vitesă imaginabilă.
dacă există viață nu e o îtrebare corectă de ce nu fiecare conglomerație de lumina este un cem al prezenței vieții înconjurată de lumina. dacă expansiune universului a început de pe pamant la creație și cu timpul se îndepărtează ca valurile unei pietricele aruncate în apă acoperind lipsa cuvântului cu prezența lui, prin urmare a ordinii rânduite în univers. dacă totul este deja descoperit și noi trebuie să le unim în orbinea facerii biblice ca un puzzel în o ramă?
 P.S. nu credința e problema ci refuzul de a fi liber în una deja creată desăvârșit.

Viața nu e lumea.

48 DE OAMENI ÎMPOTRIVA CELORLALȚI 47

daca te lași în voia vieții vei trăi dacă te lași în voia lumii, lumea te va fute și se va căca în pâinea ta.
NU spun ca lumea nu merită șansa de a fi considerată bună, ci spun ca tu ești cel ce oferă lumii ocazia de a face o faptă bună cu tine. abia atunci cănd oferi unei singure persoane așteptările unei vieți mai bune te aștepți ca el să fie altfel, dar tu nu te comporti cu nimic diferit față de restul lumii, pe când față de restul lumii de fapt atitudinea ta ar trebui sa fie ca față de cel ce îl aștepți ca sa fii unică și observată din mulțime, că de aia nu să ghicească - că tu ești albă ca zăpada din spatele maștii de craiasa zăpezii.
toți vor de la tine să te ridici la standardul așteptărilor lor dar dacă te ridici acolo vei intra in conflict cu nonvalorile lor prin urmare toți vor o lume mai buna dar ei vor sa aiba dreptul sa fie cel rău si profitor dintre cei buni. toți vor dreptate și adevăr să li se dea, pe o parte cer și pe de o parte strigă că nu îl vor dar e dreptul lor să aibă șansa la mai bine dar să nu facă nimic cu el lasandu=l spre irosire aruncat  la gunoi.
nu sunt eu moralizatorul lumii dar vreau sa fiu lăsat în pace, vedeți-vă de revoltele voastre de morții voștri și eu îmi voi vedea de liniștea mea și cand voi fi liniștit nu îmi va mai păsa de voi. vreau să dorm și să mă scald într-o odihnă leneșă și lungă și pe nimeni să nu îl doară de cât de moale cald și odihnitor îmi e așternutul, iar pe cei ce îi irită faptul că eu dorm și ei muncesc, am o trompă lungă groasă și mare spre îmbrățișare ca să le treacă dorul de mine. nu sunt ajutorul nimanui și nu considera că sunt obligat să te ajut dacă nu poți să faci o treabă singur, înseamnă că ești incapabil, vezi-ți de treabă și nu mă fute cu problemele tale. dacă nu ești capabil să fi exemplu de standard nu aștepta mai mult de la altul decât poți oferi tu, dar dacă ceri ești un cerșe tor ghebos cu haină de prim dictator al prostieu umane împotriva căreia te revolți, ești cel ce revoltă masele prostimii esti conducătorul prostimii este cel ce conduce această armată împotriva propriei prostii  ce nu o vede insine dar si-o imaginează că toti o au deci are dreptul să se revolte impotriva tuturor.

P.S. Cine mă salută în următoarele 40 de zile îl înjur cadou de dulce de o să se crucească de uimire.

Când am început să trăiesc cu jumătate de măsură

48 de etichete pe niște sticle de alcool

păi dăcă totul ni se trage de după faptele noastre cum de dăm vina pe altcineva pentru cele ce ni se trag. se aud sunete de răsculări si trompete de strigare. si eu sunt mânat doar de dorul de a auzi vocile mai de aproape. cand oameni incep sa huleasca ultima lor speranță inseamnă ca au nevoie de un scop al vietii pentru care să lupre si sa pateze cu suflete hârtii goale. când bunicii au luptat in razboi parinții la revoluție iar copii la proteste nepotii nostri vor intelege că lupta e cu sine. si când mai multi de sine se vor schimba si vor incepe să muncească și să are nori și să planteze stele strigătele lor nu le vom auzi tot noi ci zorii zilei care vor inceta să mai răsară până când cei ce nu vor să facă binele nu vor mai face răul si viața si-o vor pune la învoială pentru adevărul pe care viața își gonește cărarea. cân copii au inceput să strige la statui demisia rusine îi va fi artistului ce a luat bani să o modeleze benevol. iată că deși fiecare își dorește lenea simte durere atunci când strigă alături de fratele lui că sângele lor asteaptă să fie vărsat pentru o dreptate goală a unuia ce doar cu o semnătură poate aduce tăcerea multimilor sau strigătul mut din spatele luminilor cu fum. dacă zgomote de fiare sună prin cer atunci libertatea lor e pe drum. dacă lupul trimite la ușa vulpii iepurii să strige depăduchierea. ursul se va simți jenat de mulțimea ce îi propune la balcon vino și ne ajută sau fine împotrivă.
a cui e vina? mă simt personal jenat că trebuie să lucrez pentru cineva ca să trăiec din banii pe care îi primesc de la o mână tremurândă. am ajuns oare acolo unde totul e pe gratiz? mi se pare că istoria incă nu a ajuns la pagina noastră. de ce nu învățăm la scoală despre noi? despre ce mai putem descoperi despre tot ce suntem capabili. incă ni se spune că nu avem loc pe pămând. dar vom triga și vă vom arăta că suntem vii și avem loc nu peste voi ci noi cu noi si voi vedeți-vă de treabă fără noi, că noi nu mai suntem cu voi. de voi nu sunteti cu noi și nu ne deranjati pe trumul nostru spre casă pentru că ne vom lasa călcati in picioare inainte de a ne insoti cu voi ca să ne conduceți acasă.

P,S. Dacă uman este să trăim. nu vă omorâți pentru umanitate pentru că veți lupta inuman și darul va fi moartea si atât.

dacă nu noi, dacă nu voi, cine

48 de intransigențe cerebrale

   Argument, premiză, idee. De la ideologie la edee e un drum întors, tot ce e natural e deja scris în noi, drumul de regăsire a normalului, are nevoie de vederea sinelui opac, prin prezența cernută a umanului înconjurător. De ce omul nu stie cât de om este? Pentru ca el e sinele, iar silele e o simplitate. în lipsa un complex de asemănări. În cine și de unde încep să îmi caut concluzia. Cum și de ce, totul se oprește când ne oprim. Noi, tu, voi, eu sunt cine?
Nici un poate!
  Nu nu pot obliga omul să îmi accepte devierile logice de la normal. Multe idei sperate trec, dar cel mai important este că atunci cănd nu te regasești pote că va trebui să cauți incine poți unitatea de existență ce ține sinele impreuna cu sine.
   Poate că femeia iubeste mai mult. poate că bărbatul doar  doreste, si ea ca raspuns uita iubirea si isi doreste doar să fie dorită denaturală. iubirea pentru bărbat e ceea ce îl face viu dar viața cere si un sacrificiu. Dacă cineva nu evaporă viață ca un izvor nesecat ce isi jertfește constant ultimile picături dacă nu este ca focul care trebuie să absoarbă oxigenul din jur pentru a arde. dacă nu se arde pe sine precum focul. nu emană nici căldură nici lumină nici parfumul tămâei sau mai bine spus scopul sau ideologia, sursa din care si pentru care arde.
Acum bărbatul de nu va fi unic singurul fidel unui singur scop constant deplin comsimțual cu sine, dacă nu accepta pe mama sa ca deplină origine în conlucrare a vieții, iar pe tatăl scopul si aprecierea dedicată acelei surse de viată fără constrângeri sau indoieli personale nu ajungi la desăvârșirea bunei desăvârșit libere ascultări în manfestare.

P.S. Amân, mergând agale, furios, desăvârșirea, pănă când voi fi fost antrenat pe deplin întru recunoașterea în totalul ei ansamblu.
P.P.S.S. e posibil sa revin cu un sequal pentru roman pana si eu sunt nerabdator sa pun ideile cap la cap da stiu ca nimeni in afara de mine nu mai e :P

Imperfecțiuni desăvârșite ale așeptărilor iluzorii de săvârșire totală

48 de adevăruri culese din firmiturile de pe calea vieții.

    Gândurile zile au trecut, cu fiecare zi a câte unul, ba despre rușine, ba despre ajutor, ba despre adevăr, dar acum, chiar că ajungem la o învătătură de sfărșit a zilei ce oferă gândul, zilei viitoare, toate cu scopul de a antrena un caracter monopersonificat cu tărie de caracter și coloană vertebrală dintr-o bucată.
   Zilele trecute am terminat idiotul, de Dostoievski. A doua carte serioasă, pe care o citesc, din cele scrise de el, fără sa îl iau în considerare pe Jucătorul. Idiotul e mult mai condensat în aprofundări naturale, intuitive si filosofice în adâncurile intangibile ale psihologiilor nenaturale: a crimei, a desfrâului, a beției și alte păcate promovate, limitate de câte o cădere nervoasă, și mai apoi justificate cu arcumente semi-creștino-ateo-teologice. Unii, il fac pe autor, sfânt, eu il consider semi-diabolic prin inconștiență. De ce? Pentru că nu e nici creștin autentic care își justifică faptele prin credință nestrămutată, nici ateu pacătos care se complace în starea lui, ci este un dornic de perfectione a păcatelor din care te poți scoate cu refuz al faptelor dar nu al complăcerii în fapte, ca motiv spre un urcuș al perfecțiunii, el vrea perfecțiunea din imperfecțiune.
   Ei bine, eu declar, că imperfecțiunea nu este o stare a lipsei perfecțiunii ce se perfecționează prin așteptarea sau țintirea perfecțiunii, ci (aici easte foarte sensibilă diferența dintre ideea lui, cea unanim propagandată și cunoscută, dar ca înțeles fiind enorm diferențiată, intenționat sau involuntar) imperfecțiuna nu este o stare de așteptare sau lipsă a perfecțiunii ci este o perfecțiune cu un ”im” in față ce semnifică imposibilitatea prezenței desăvârșite a perfecțiunii. Adică nu există iubire perfectă cu dedicație desăvârșită. Această idee este fundamental contrară iubirii holiuiene sau hinduse sau cea asteptată și prezentată în Idiotul sau cea care se deduce din dorințele Doamnei (pierdutei pe cale) Bou.Ovari (nu am citit-o dar deja prezic ce poate conține: starea femeii de evoluție și emancipare sentimentală și socială și familială, regândirea poziției ei în societate și alte prostii, Prostii ce la timpul lor erau parțial adevărat-benefice și revoltătoare pentru a avea impactul așteptat), dar ideile s-au cam invechit și trebuie regândite(până și cele de incertitudine a lui Hamlet al lu Shakespeare: adică răspunsul la epica intrebare (după mine) fiind ”care”este: poți fi, doar dacă ai certitudinea că ești și rămâi, negând total varianta de a nu fi, și în același timp poți a nu fi, dar cu totala dedicație spre a nu fi, fără incertitudinea de a mai fi, prin urmare amândouă răspunsurile sunt adevărate, dar niciodată împreună: + cu + egal -, ca în logică; incertitudinea urmată din unirea celor două certitudini unite în incertitudine, ducând la răspunsul, evident, al nulității, nici de a fi, nici de a nu mai fi, adică, dacă rămânea, moartea îl mânca, iar dacă nu rămânea, tot moartea îl mânca, diferența fiind, că, în acest caz greutatea de a rămâne în istorie cădea spre uitare, nu spre memorare, nu ca în primul caz, diferența făcându-o: lupta fidelă pentru a trăi, sau lupta fidelă pentru a-și dedica moartea pentru întărirea dreptății); femeia nu poate fi perfectă și nici sentimentele ei cu care se dedică, dar, pentru a te exprima decent, ai nevoie de o parțialitate și unicitate în imperfecțiune, cu care îți manifești emanciparea, adică, ai dreptul să alegi, dar nu de mai multe ori în același timp fără noimă la nesfârșit toate de o dată, ci o singură dată, fidel și definitiv; asemenea s-ar impune și decenței bărbatului, dacă nu s-ar arunca și el în aceste indecizii feminine numindu-se afemeiat... daca continuă evoluția emancipărilor în halul ăsta femeile nu ar mai avea drept de a alege bărbați și nici bărbați, femei, ci doar o perpetuare a sentimentelor în genul de care aparții, aceasta fiind cel mai logic și perfect deznodământ la această incercitudine ce afectează civilizația ca o ambuscadă.

    Să trecem la ideea de la care trebuia să plecăm, ca premiză, spre argumentare: nu există, perfecțiune, pentru că nici un om, nu e capabil de ea. Dacă, i-ar fi disponibilă acestuia, i-ar fi fost posibilă mai întâi o relație de perfecțiune cu creatorul, dar de milenii cei mai recunoscuți de pe acea scară a înaintări spre divin se plâng de cât mai multă imperfecțiune. Prin urmare, dacă cu creatorul nu poți avea o relație perfectă, probabilă doar prin sacrificiu, cum poți aștepta fidelitatea cuiva fără să o sacrifici pentru dorințele proprii, astfel, apărând dramele, din cauza nemulțumirii, cu parțialitatea(și iar ajungem la individ, contra persoanei individuale sau dependența individuală de sentimentele individual-personale a celor gravitant-înconjurători), orice lucru parțial, pâna și ieșirea din mamă,  creează o imperfecțiune de contopire sentimentală, diferită decea promovată prin grotesc(citadelico-urbano-civilizator), că alt mod de contopire nu poate fi palpabil realizat. Dar, de ce, unicitatea, sacrificiul și puritatea sunt cele mai fidele descrieri ale perfecțiunii vă las să vă dați seama voi.

P.S. Dacă ai iubit un pic, să nu crezi ca nu ai iubit deloc, pentru că iubirea este indefinibilă datorită imperfectiunilor, dacă era perfectă era definibilă conform urmărilor unui proces logic. Daca crezi că nu ai iubit de loc, când erai doar puțin îndragăstit (nu total din cauza compromiselor nesacrificate) era doar orbirea cu așteptarea ei, și  neîndeplinirea iubirii perfecte. Inexistente din cauza incertitudinii ce stă, ca bază la structură, de aceea, orice lucru perfect, e susținut de afirmații doar concrete, vizibile cu filtrul incertitudinii, adică, cu cât mai mult, cu câte puțin imperfectă, o mică perfecțiune este, cu atât mai frumoasă devine. (=patima)(contra simplitații unice nestructurate a unei mici perfecțiuni cu indisponibilitate spre argumentare=imperfectă prin nedefinire)

Elemente constitutive și motorii ale vieții contra concepte ale originii prin concepție sau dezvoltare evolutivă a acesteia

48 de înțeleduri deduse din nimic

    Se pune următoarea problemă: când ești invitat de cineva care organizează un eveniment, în ce caitate te afli prezent acolo și de ce. Întrebarea vizează strict urmatoarea parte problematică: Tu te afli cu acea persoană ce te invită?, tu te apfli alături de ea, tu te afli pentru acea persoană, tu te afli din cauza acelei persoane, tu te afli pe seama acelei persoane, tu te afli acolo pentru a te împărtăși de evenimentul organizate ale acelei persoane, pentru a te folosi de eveniment, pentru a participa la eveniment, pentru a susține evenimentul, pentru a te alătura evenimentului, și așa mai departe la nesfârșit.
     Unde bate de fapt problema. Cu toții ne folosim de viață și servim vieții: motive, scopuri și surse pentru a o susține; prin urmare e un schimb echitabil, mai mult sau mai puțin depinzând de atitudinea, mulțumirea și voința de a crea evenimente, de a le perpetua și de a nu uita echitabilitatea.
   Viața stă la baza schimbului echitabul, dar în spatele acestei răceli echitable se află viața, ce încălzește sau îngheață acest schimb. Se deduce unde vreau să ajung. Acolo unde omul este corect și oferă cu bucurie, viața îi oferă în schimb bucuria că a oferit, sccimbul care răcește este așteptarea bucuriei sau recuperarea aceleiași monede oferite, prin urmare bucuria izvorăște din fapta de a oferi nu din contracostul faptei adică bucuria nu se cumpără cu bani... am dat-o în balării nu aici voiam să ajung(bucuria fiind scopul inițial al vieții prin urmare perperuarea serviabilității echitabile se aplă ca principiu la baza vieții).
   Abordând problema din alt unghi, putem deduce că omul este o ființă atemporală care trebuie să își deie seama de caracterul său atemporal folosindu-se de simpla atemporalitate, pentru că, după o analiză logică, atemporalitatea se află în exteriorul ei și separată de temporalitete prin limite aperceptive dar deductibile intuitiv. O premiză pentru susținerea acestui fapt ar fi modul în care mintea omului sau mai clar rațiunea în care gândurile fluctuează, are caracter atemporal, rațiunea folosindu-se de fluența mono vectorală a timpului, adică, mintea cu greu plasează un gând în perpetuare constantă și echivalent sincronizată cu prezentul pe acest vector al temporalității, adică, rațiunea folosește în sincron și elemente constituite din evenimente exacte ale trecutului și elemente probabile ale viitorului, acest sincron fiind o posibila caracteristica a caracterului atemporal al rațiunii omului, temporalitatea fiind cea mai practică metodă de a creea o premiză pentru a dovedi atemporalitatea unui fapt sau lucru.

P.S. dualitatea bisincronizată a rațiunii bivalente creează o necesitate a servirii prin servire astfel relația de echitabilitate se creează prin renunțare, oferire și supunere premergătoare pregătirii pentru primire echitabilă a servirii.
PP.SS. ce rușine pe noi oamenii că Cel ce a ceeat lumea a fost nevoit sa vină pentru a servi(-o), omul neputând, cu toată independența oferită să găsească sau să regăsească această cale a echitabilității prin servire, din lucrurile atemporale cu care omul se poate servi cu neechitabilitatea de a se servi primul. de aceea cine supune un lucru serviirii acel lucru se denaturează conform servirii, servirea naturală intrând în carență iar firea pierzându-și abilitatea de a servi viața.

Divergente dedublate sau ghid de istrucțiuni pentru folosirea normală a umanității

48 de gânduri nefiltrate

   Cu aceleaşi nedumeriri îmi continui marşul spre siguranţă, şi adaug greutăţi aceleaşi pietre de moară din alt punct de vedere.
    Zilele trecute vorbeam cu un amic şi dezbăteam un subiect prin două feluri de argumente: prin negare, ajungând la adevăruri greu palpabile, și prin afirmare care duceau cu greu la o conglomerație unită într-un singur ciorhine ce avea adevărul infim greu de crezut din cauza simplității.
  De filosofat e mult pe baza asta.
   Omul căutând constant argumente pentru siguranță, negăsindu-le (sau nedându-le crezare din cauza veridicițății brutale și siguranței cu care oferă afirmarea totală fără ocolicuri dar atat de sensibile încât pot fi ușor trecute cu vederea) în afirmare le dobâdește ușor în negare, negarea dispersand adevărul în mai multe variante de neadevăr care unite prin logicitate (neadeăar plus neadevăr) dovedind un alt neadevăr ce are potențial de contraafirmare a adevărului (făcându-l un adevăr invariabil datorită adăugarii artificiale a unor premize false deduse prin contraafirmare) (daa sigur poate foarte probabil). Pe când afirmarea te pune direct pe fascicolul adevarului intuind punctul de veridicitate, dar știința mai întai trebuie să problematizeze un lucru pentru a-l defini (sau a-l dezbina, un adevăr care își este premiză șinelui neavând utința de a fi despărțit în particole definibile)), de aceea afirmarea nu oferă variante de răspuns la alegere, îngradind multitudinea de alegeri grește în defavoarea adevărului dar în favoarea liberei dreptăți prin care îți e mai ușor să greșești, prin greșeli creînduți o siguranță a existenței unui sau unor adevăruri.
   Dar nu despre asta voiam sa vorbim ci despre natura (greu de pus În cuvinte) omului de a sta neclintin în propria indentitate susținut de o structura a dreptații morale liber confirmată și consimțită. Vorbim aici de o dualitate: cea care creează o senzație de atemporalitate psihică în care refuzi naturalitatea cursivă a continuității faptelor înșirate într-un singur prezent la care participi în Sincron cu unicitățile tuturor la randul lor unic participând în același singur prezent (vă rog sa nu confundați screzănd că unii nu trăiesc în prezent (cei vii) având încă putința de a participa activ la prezentul lare participăm în comun), gandurile trecute intrând nu intr-o memorie constant perpetuă în prezent ci intr-o atemporalitate diferită de prezent dar accesibilă prezentului. (mai filosofăm altă dată). În opus sau paralel fiind coloana vertebrală a umanității adică dreptatea morală liber consimțită în personalitate ca un ghid de istrucțiuni pentru folosirea umanitații (Nealterate, nestricând natura si participarea naturală la viața prezentă nu cea fictivă din trecut sau viitor).
Adică pe scurt conștiința neâmpacată  ce dorește devieri naturale prin fapte și voi imorale cu o dependență de sursa aproapelui de moralitate spirituală si naivitate fizico psihica la care obligativitatea faptelor imorale este ușor impusă. si a doua natura a omului cea de participare și colaborare cu susinere la același prezent fără o încălcare a spațiului conșiinței morale individuale.

P.S. vorbim mai tarziu cu dumeriri mai clar conglomerate.

diamant neșlefuit

48 de abateri de la rău

   Dacă un bărbat este doar cu mintea la femei, sau la femeia lui, când mai are timp să fie și bărbat?
   Atunci când un diamant, cu potențial, este scos la lumină, din noroi, valoarea lui este doar potențială, fizic, fiind doar o piatră deformată, prin formare naturală. Continuarea se deduce, orice om care nu se supune întăririlor de caracter sau șlefuirilor, până la perfecțiunea minusculă, dintr-o piatră mare de caracter, rămânând o fărâmă valoroasă de personalitate.
   De trei ori câte trei, cere-ți iertare pentru aceleași, alte, fapte. De șapte ori câte șapte, credința te va mâtui; pocăința, fără bucuria credinței, este lacrima deznădejdii. Bucură-te, că ești capabil să te purifici în șapte ani cate șapte (calciu din oase se reînoiește total în șapte ani, și toată apa din corp este reschimbată în patruzeci de zile), de atâtea ori poți reînnoi o minte împietrită în patimile ei?

P.s. normal aș spune mai multe, dar am și alte lucruri de făcut, principalul este să rămân, eu, neîmprăștiat, așa că voi mai rămâne aici, până peste trei sute de cuvinte, numără-le!
  
   Când mă voi opri să mă supun linistii, armonios galagioase, când voi supune liniștea mintii îmbibat în răcoarea ei, vor răsunde cu tăcerea trecătoare, veșnic efemeră.
   Linistea nu se supune ci intri în  stare de egalitate cu ea, bătăile inimii, ciripitul păsărilor, adierile vântului, susur de râu, sclipiri de apă, gânduri, simțuri și vise ale clipei. Toate visele, sunt reale, când traiesc în prezent. Imaginația, poate crea, și trecut, și viitor; dar prezentul cui îl lăsăm? Câte momente de prezent pe secundă ești capabil să trăiesti? Trăiește-le pe toate! Nu irosi nici o clipa a prezentului. Nu te îndatora viitorului și nu lăsa datorii trecutului. Simte ceea ce esti, gâseste armonia tuturor lucrurilor ce îți răsar în cale, fără sa le cauți, atunci, vei trăi în uimire și în continuă descoperire a sinelui și a tuturor.

P.S. Spor în ascultare de rânduielile zilelor, puse toate la timpul și locul lor. (corecturi si diacritice, la cerere, ca sa ma asigur ca cineva citeste  :)

”Bolnav de imaginație”

48 de încheieri neterminate

    Drumul spre adevăr este mai greu când din cauza urii tot ce vezi e neadevărul și te certi cu fantomele acestei nebunii oarbe.
    Da sunt mai păcătos decât par, ca să nu par că mă mândresc cu smerenia, cocoșată de bolile păcătului, nu de bucuria de a face cunostință cu lumina inimii. Ma judec pe mine, cu severitate, și poate observ că mă și bucur de această ceartă cu mine. Dar, mai rău e că eu, caut această ceartă și cu sufletul altora, ca din tristețea lor, să îmi hrănesc nevoia asta țepeșă.
    Trecând la lucruri mai neserioase, vin cu intrebarea. -De ce dorești să cunoști pe cineva nou, când de cei vechi nu reusșești sa te bucuri cu adevărat Trecând la lucruri și mai neserioase, nu voi răspunde la întrebare. Ajunși în apogeul neseriozității, mergem mai departe și ne întoarcem înapoi șmeriți de nerușinare.
    Acum să vorbin despre lucruri serioase. În cameră e intuneric și un gândac verde se plimbă pe monitorul luminos, în timp ce scriu. -Bună dragă prim cititor. Văd că îți place să te regăsesti printre rânduri și să te strecori printreee litere în timp ce scriu. Mă voi opri aici dragă cititorule, ca să nu te strivesc sub degetele însetate de taste.
    Acum, că mai trebuie să scriu cateva cuvinte... sper sa invaț din bucuriile trecutului şi să mă smeresc până la pământ pentru greşelile pe care le-am făcut şi nu să învăţ din ele, ci să le iau cu mine în tăcere, în pământ, fără să le ofer ca exemplu sau ca mândrie altora. Încă învăţ să rezist mâniei de a mă descărca, prin vorbe, și mă lupt cu netăcerea de a scorni şi scoate răul la iveală.

P.S. Adevărul te poate salva de la moarte, dar nu și când condamnă la moarte, deci adevărul suprem este tăcerea.
P.P.S. bravo bă ai mai scos o dumă

O vorbă în plus

48 de cugetari alese pe muchie de alee.

Iaca nu prea am ce zice da mă descarc și eu conform nevoilor de exprimare a unui cuvant cu scopul armonizării gândurilor.
Sa vorbim de război, de societatea muncitoare istovită, de tinerii ce se perpetueaza în aceeași generație pierdută, de generația care rămâne plecată în timp ce unii cumpără și vând tot, sau de cei vânduți? Da... dacă aș vorbi de astea au de multe alte probleme ne-am ocupa timpul degeaba cu vorbe multe cu sens sau fara la nesfarsit vorbele nu rezolva prea multre si observ ca nici faptele prea. până la urma ajungem tot la vorba aia: „ tot noi sa fim sanatoși.” Dar caca nu ai cu cine sa fii sanatos si singur nu e tot una dar e biine și așa decât deloc.
 Mă tot munceam zilele trecute cu ganduri și ziceam sa nu le las în scris ca odate lasate se evaporă și raman fara ganduri. Cu sau fără gânduri toate trec, Mai citeam o carte, zilele aste si cum citesc eu cartile in slow motion de unspe zile o tot citeam numa ca ma punea într-o situație inconfortabila, era o carte buna dar greu de digerat, am pus-o la mânat. Ca multe altele.
După cum vezi draga cititorule sun dezimvolt si pot vorbi despre ori ce chiar si despre fete, dar lasam si fata potrivita pe mai tarziu. Vorba vine cica m-am decis asupra unui singur stil de fata nu așa aleatoriu sa până acum. sa fie cutare și cutare... tot cum da cel de sus nimerest dar vorba e sa rezișica oricât de bună ar fi doar una îți trebuie si e deajuns.
și mai erau niste ganduri da leam pastrat pentru o dezvoltare mai profinda. da le-am dezvoltat până au devenit neimportante, le-am uitat.
Vorbitul la telefon era un lucru superb cand stateai cu persoana draga ore in șir.
P.S. după cum vezi nu am corectat nimic deci vorbim la tel sau la o plimbare mai clar .