Am găsit puțin timp pentru a deveni antisocial și pot răspunde lejer la dialogul stârnit acum câteva zile cu privire la gravitație și apa de pe lună.
Teoria este simplă și dogma științifică spune clar și scurt ce este EA. Dar eu cred că Știința greșește când a început să se autodefinească și să impună reguli definitive. Părerea mea cel mai probabil greșită este sau va fi...
ei bine se spune că gravitatea este o singură forță ei bine nu poate fi una pentru că este contradictorie logicii și de aceea trebuie să fie o multitudine de forțe adică una împotriva celeilalte ce rezultă ceva negativ din două negații pentru că dorești să negi o afirmație negativă terță. de aceea vom folosi afirmații pozitive cărora le vom refuza participarea în formulă după ce ne vor ajuta cu argumentarea problemei pentru a ajunge la o uniformizare a unor teorii unite definitoriu și aproape ilogice dar care împreună rezultă adevărul și adevărata origine a puterii din spatele forței de atracție inferior extrovertită a gravitației. prima întrebare este de ce ne opunem gravitației și de ce numim susul sau exteriorul în afara ei sau în eliberare de ea?
problema e că gravitatea e independentă dar datorită faptului că lucrează într-un sistem existențial ei i se datorează factori externi. pentru că logic vorbind fără pământ gravitatea nu ar exista într-un spațiu vid. sau ar exista dar într-o formă reversibilă și acea formă reversibilă sau inversă a gravitației o găsim în actul creației. adică creația s-a înfăptuit datorită externalizării unor forțe și a unor interiorizări în unele corpuri a acelei forte extrovertite cu validitate introvertită.
lăsând ambiguitățile la o parte vom lua toate acțiunile ce se datorează gravitației și le vom îndatora gravitației pentru a defini ceva indefinibil ca invaliditatea științifică a definiției sufletului sau a existenței veșnice sau a lui dumnezeu sau a alto existente veșnice... pentru că nici un lucru veșnic nu poate fi dovedit științific pentru că știința definește lucrurile căutând starea incipientă și finală a unui lucru și starea lui evolutivă adică modul în care ceva se naște și moare așa s-a ajuns la concluzia că știința poate dovedi existența și ea o definește ca evolutivă și nu veșnică pentru ca uneltele științifice nu măsoară veșnicia sau nelimitatul sau toată existenta sau existența limitată din nimic și creația prin cuvânt... ei bine creierul uman cu orice gând nou unic și original imită gestul divin al creației orice gând nou fiind o materie energetică unică la nivel neuronal. prin urmare primul fragment al creației a apărut în mintea lui dumnezeu sub formă de lumină sau natură divină materializată sub forma naturii incipient existențiale. prin urmare gravitația este ecoul primului cuvânt rostit de dumnezeu pentru că odată cu auzirea cuvântului existența nu s-ar fi unit în creație unită în dorința sau mai sinonimic spus iubirea lui dumnezeu de a exprima ideea existenței dar când o idee devine vie ea există de la sine și nu poate exista decât dacă ea se distanțează de creator și se arată lui în formă pură pentru a fi arătată ca un ggnd în fața oglinzii care așteaptă să își primească perfecționările ca cea mai bună idee pe care dumnezeu a putut-o avea adică aceea să creeze ceva în afara lui cu asemănarea lui.
visez de mic și mă bucur că exist ca sa pot viza existența ce urmează mai mult sau mai puțin ca un creaționist sau ca unul ce admiră creația deja existentă dar exist și asta înseamnă ca sunt obligat de natură să creez realitatea viselor ce vor urma. și vor urma pentru ca ele deja sunt ceea ce urmează să fie indiferent de materialul din care vor lua existență: cărți educație ultra superioară și știința de la nivelul constantei actualizări urmată de creația unic literară și noi orizonturi spirituale autentic superioare.
dacă ai un vis caută-i valoarea executivă
P. S. prea naiv trebuie să fii să crezi asta dar asta nu înseamnă ca cuvântul urât numit prostie există.. el nu există ci este doar o limitare a celui care nu vede mai mult sau mai puțin uneori același lucru într-o formă unică și inteligibilă social. exist deci nu sunt prost și mulțumesc celor care înțeleg ca prostia și limitarea sunt doar introvertiri sociale ce nu pot fi descifrate de cei limitați care definesc cu acest termen ceea ce sunt ca natură limitatoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu