LVI

 48 de ideologii

Se pare ca minunile săvârșite de hristos asupra oamenilor era o forma de a i boteza era o iertare a păcatelor si o pecetluite a credinței cerându le confirmarea celor care erau vindecați sau eliberați dacă si in cine cred si prin credință si mărturisirea lor primeau botezul iertării al vindecării lor si a celor dragi celor care mijlocea ca nași li se asculta rugăciunea de a le vindeca prieteni rudele slugile familia apropiații ba unora le era si încercată credință prin necredință celor din jur astfel asigurând auto convingerea si autenticitatea credinței el umbla si curată templul sau îl sfințea facandu l alea doar pentru Dumnezeu identificând templul cu însuși trupul sau care urma sa fie dărâmat de oameni si reconstruit de el însuși 

Cine nu este in el este împotriva lui toți oamenii au dreptul  libertatii si se pare ca unele idei ale pământului refuza acest drept in schimbul influentei asupra limitelor teoretice ale libertatii  iar când aceasta autoritate apare n fata unui împotrivit partea liberă reevaluează  conceptul libertatii sinelui văzând cum dreptul la libertate trece din planul convențional obiectiv public in plan subiectiv personal iar verticalitatea devine din aparenta public in ideală personal  si din bunul simt apare in schimbul legiferării râului  răul nu mai este un obiect public ci este o resursa individuală o data ce a pornit un rău public a pierdut libertatea binele chiar si intenția râului trebuie oprită înainte de a i oferi oportunitatea de a deveni idee pana la intenție sau răspuns la o nedreptate binele trebuie sa apăra si sa înlocuiască răul sub toate formele lui incipiente  nu are de ales decât sa își mărturisească distanțarea de acea voința cotropitoare a puterii de a voi doar cineva care pune piciorul in in pragul binelui nu lasă răul sa mai treacă sub nici o forma si eliberează sau resfințește un teritoriu  cotropit in tenebrele circumstanțelor sociale ce tind sa degenereze in rău  întoarce sortii luptei in favoarea lui  aici este o libertate voința ei si  pune capăt sursei râului este timpul ca cel ce sa impus un rău sa fie oprit prin alegerea binelui si sa traca istoria peste el drept cel ce nu a avut de ales decât varianta binelui dar atât timp cât nu consideram răul egal binelui cu doar un deșeu al unor circumstanțe involuntare care trebuie curățirea prin înlocuirea totala cu binele cel ce a ieșit din aceasta umbra frica dispare pentru ca rasplata binelui ete binele iar cel ce răsplătește cu rău este judeca cu răul pe care l a adus ne instigat de aceea orice rău chiar si instigat tot rai este si va fi judecat ca rău liber ales neinstigat pentru ca datoria omului eate sa nu inițieze nici un rău nici instigat nici benevol nici din motive de conservare a binelui nici de înmulțire a binelui tot binele răsare din bine si din nimic si din răspuns la rău răul nu mai are nici sens nici rost in istorie o data ce Dumnezeu a răscumpărat istoria si aceasta ii aparține pentru ca a cumpărat o si a curățăt o cu propriul sânge si a iertat o prin propria putere mantie si datoria care acoperă pe fiecare orice rău fiind o Iesire din ordinea publica si naturală a vietii nou testamentare nimeni nu dorește sa devină ultimul sau cel dat la o parte dar răul nu mai are parte moștenitoare in aceasta lume de aceea cel ce este dat din răutate la o parte nici nu are nevoie de partea râului pentru ca aceasta nu este nici macar praf sau umbra in aceasta lume de aceea tot răul moștenit din lume i un pas înainte spre binele care își are rostul in lume dacă răspunsul la acest rău este varianta binelui care anulează răul in mod subiectiv trebuie doar sa identificam răul si sa aplicam rețeta corespunzătoare si dacă răul persista Dumnezeu va avea grija sa șteargă orice Romaa lui de pe fata pământului ca orice pas in aceasta lume se îndreaptă spre Dumnezeu s-ar orice pas greșit se îndreaptă spre pierzare si ștergerea din existenta de aceea veșnicia a început sa existe in viața omului o data cu hristos dar doar dacă alegerea folosim libertatea pentru a alege calea binelui sau a vieții veșnice de aceea atât timp cât  libertatea nu respecta conservatorismul divin si nu are o idee clară pentru libertatea aproapelui sau si îl oprește de a fi egal cu el sau măcar liber in decizia de a-și dori sa fie egal atunci răul  răsare din propria neputința de a Răspunde nu abuzurilor cu bine si nu cu împotrivire cu răspunsuri pe măsura sau egale in răutate de aceea anularea râului se face prin echivalarea in opus cu binele si ii va fi atrasa atenția de la adevăratul rău care îl învăluie eliberarea fiind doar alegerea binelui unanim si deplin recunoscut  punând du i decizia de a se împotrivi cu binele sub atenție distribuită in doua direcții statornicia fiindu i verticalizata  de neputința râului de a fi liber si sa aleagă libertatea sa si a aproapelui saude aceea orice bine recunoscut general sta neînvins atâta timp cât statornicia binelui persista si se perpetuează ca răspuns concomitent cu toate strategiile râului 

De aceea cei ce nu lucrează binele risipesc si simt si ei ca lucrează fără rost iar cei ce lucrează binele istoria ii tine munte ca pe un munte chiar dacă realitatea imediata pare ca ii lasa la o parte rolul lor este de a tine realitatea in picioare din umbra pana când cineva ii va înlocui  orice om care risipește si dorește sa vina pe calea binelui o poate face intr o clipita doar sa aleagă binele si sa renunțe la rău pentru a fi deplin primit si lucrarea lui deplin lucrătoare pentru ca oricât de mare ar fi o lucrarea dacă șchiopătează este o lucrare șchioapa de aceea compromisul nu își are loc nicăieri iar binele este bine doar dacă acaparează tot si dispare răul pentru ca nimeni sa nu mai lucreaze cu el sau in folosul lui

P s toate nu par a fi bune dar ceea ce urmează sa apara invesniceste binele care apare in mod logic natural si invincibil nici măcar moartea nu câștiga in fata binelui pentru ca a fost si ea cumpărată cu propriul sânge de Dumnezeu 

Se pare ca Dumnezeu le a ordonat pe toate si s a folosit de vechiul testament pentru a si autentifica existența si voința in lume iar noul testament pentru a clarifica rostul lumii si trecerea de la o  mostenire culturală benignă la o lucrare reala a propriei lucrări si a propriului exemplu a lui Dumnezeu ce face el sa facem si noi pentru ca așa a lăsat lumea sa fie si așa a adus-o din propriile noastre alege si prin propria noastră alegere sa alegem binele de aceea a lăsat amprenta  râului in lume pentru a alege liber binele știind unde duce răul si care este toarta celor care aleg răul de aceea alegerea binelui nu mai este o obligație contractuala pentru a conserva un bine comun ci a devenit o lupta personală alături de Dumnezeu pentru dezrobirea sinelui de rău si prin sine si alegerea binelui  exemplificat si eliberarea aproapelui din răutatea înconjurătoare