Cap 2 cu 5

 48 de apropieri in traficul spre Dumnezeu si om

In pildele lui solomon vedem ca înțelepciunea pe care îl însoțeste pe om a fost prezenta in zilele creatiei prin aceasta vedem ca tot ce a la sat Dumnezeu in lume a lăsat si omului sa înțeleagă prin știință dar dacă aceasta va fi unita cu credința strabaterea științei lumii de la ctreatie pana la sfârșitul veacului va fi ca o adiere de vânt așa su si Dumnezeu veghează asupra vieții omului omul despărțit de Dumnezeu si credința va trebui sa înțeleagă totul prin experiența si munca minții Per pentru cel credincios va trece prin înțelepciunea minții ca prin emoția întâlnirii cu Dumnezeu si va sintonie simțurile sale ordinea lumii de la începuturi pana la dezlantuirea judecății de apoi pentru cel ce nu cade in orbirea păcatelor nu se desparte de înțelepciunea vieții care începe de la porunca si cuvântul care a chemat existența la viața 

De obicei Moaștele au un rol practic si integrat in cunt si rânduiala slujbei având locul si rostul lor integrat in biserica liturghie si in altar venerarea moaștelor in afara cultului aveau locașuri speciale construite in locuri special amenajate venerarea particulelor in racle speciale este o practica asemănatoare cubinchinarra la icoane făcătoare de minuni care si ele își au loc bine satbilitbin biserica in funcție de sfântul din icoana ordinea bisericii ortodoxe a fost stabilită de Sfinții parinti iar noi avem obligația de a respecta continuitatea autenticității așa cum pentru a organiza slujba si ordinea si starea si atenția in biserica așa si Moaștele își vor găsi locul si scopul obiectelor sfinte adică acela de a îndrepta atenția către sfanta euharistie care se afla central in biserica si pentru care ne adunam in biserica acela de a ne îndrepta atenția ei rugăciunea in comun către in singur scop de aceea in biserica locul sfintelor este in altar conliturghisitoare iar la zile deosebite si la cerere la in rânduiala atonita fiind expuse exprimării evlaviei si recunoștintei creștinilor

De aceea trăirea vieții in biserica este in comun si ne împărtășim trăirile dar fiecare trăim emoții in funcție de vârsta si pregătire pentru tainele bisericii

 Așa cum unele meserii au continuitate in schimburi si noapte pentru observare si atenție la bunul mers  a muncii așa ci viața lăsată de Dumnezeu sa meargă înainte nu se oprește noaptea de aceea sunt slujbe si de noapte așa cum firea vieții in natura este sa se reînnoiasca ființele vii la câțiva ani fiind înlocuite de noi generații si natura de la an la an asigurând semințele si lăstarii următoarei generații vedem va in natura viața nu se oprește cu își urmează ordinea lăsată de Dumnezeu așa si viața omului repetam anual sărbătorile pentru ca in fiecare an înaintam in vârsta si alte generații trăiesc pentru prima oară la vârste diferite si cu diferite trairi in funcție de maturitate slujbele de aceea un părinte trăiește si înțelege altfel trimiterea fiului in lume iar un copil sau un bătrân altfel trăiește  slujba învierii sau a nașterii domnului 

Sfatiluribpentru pregătirea mergerea si starea in biserica -

Omul se îndrepta spre bătrânețile sale in vietate zi dar calea lui nu e spresfarsitul acestei vieti ci spre viața veșnica de care ne îngrijim in aceasta viața iar pe aceasta o revigorat la sfintele taine ale bisericii in duminici si sărbători bucurându me de toate Învățăturile si tainele specifice fiecărei duminica care sunt trepte si pregătire pentru Înviere si viața veșnica

In aceasta lume trăim pentru a ne dobândi viața veșnica si a ne reînoi chipul si asemănare duminica este ziua in care ne lepădat grijile si greutățile si păcatele de zi cu zi si ne revigorat si ne reînnoim viața si calea Mântuirii

Prezenta la biserica si la jertfa lui hristos pentru noi este ca o revigorare a vieții in hristos duminica este ziua învierii si ziua in pentru care tot omul trăiește Dumnezeu a înviat pentru om si datoria omului este sa se îngrijească de viața veșnica nu de grijile vieții in ziua învierii 

Biserica este casa părintească unde sunt pomeniți vii si adormitii din împărăția cerurilor uniți in sfanta taina a euharistiei este spitalul unde ne vindecam ne odihnim si ne hrănim cu tainele de viața dătătoare

Biserica e maica prin care ne botezam ne naștem ne educam ne hrănim trăim si adormim in nădejdea vieții veșnice

Biserica este arca lui Noe in care tot i cei aleși prin botez călători esc spre împărăția cerurilor iar porumbelul păcii este hristos cel ce a deschis împărăția cerurilor 

Biserica este grădina in care suntem apărați de primejdiile păcatelor lumii 

In Biserica  găsim  icoanele in care vedem Sfinții care au mărturisit viața veșnica prin exemplul vieții si al mărturisirii  pana in momentul trecerii la domnul pe care biserica ii cunoaște drept mijlocitori si călăuzitor prin faptele lor către împărăția cerului   

In bisericaVedem si pe  Mântuitorul in altar si înțelegem ca biserica este o intrare in împărăția cerurilor 

Biserica este   un locaș Sfințit un chivot in care păstram vii tainele cuvântul si viata mantuitorului si ale sfinților care l au mărturisit 

Certăreață lui Dumnezeu este constientizarea morții prin care am căzut căzând in păcat ca sa știm si calea urcușului spre pocăință si îndreptarea faptelor înaintea lui Dumnezeu si a aproapelui

Dezvinovatirea păcatelor nu o poate face omul așa cum nici Adam cu viclenie încercând sa paseze vina nu a reușit ci fără pocăință rasplata păcatului o va primi după cum acel păcat se afla in fata dreptății lui Dumnezeu pocăință si recunoașterea neputinței de a se dezvinovati fără ajutorul lui Dumnezeu care iarta lasă îndreaptă si plătește cu jertfa sa răutatea de pe urma păcatului dar dacă nu vom urma calea pocaintei rugând pe Dumnezeu sa ne primească sub crucea lui cea dezlegatoare de moarte nu vom ajunge la izbăvire

Dacă de la începutul lumii Dumnezeu prin cuvânt a adus lumea la existența acel cuvânt dătător de viața rămâne scris in legea firii pana la sfârșitul veacului acel dătător de viața cuvânt la scris si moise pana la hristos cara a împlinit cuvântul sau si a vindecat lumea de moarte si cuvântul sau in lege in credința si in mărturisire va rămâne pana la sfârșitul veacului de aceea timpul unui em este ca o adiere de vânt pentru ca si in vânt se afla cuvântul dătător de viața a lui Dumnezeu pe care omul trebuie sa îl aibă in inima lui toată viața sa așa si veacurile care trec toate după același cuvânt trăiesc si dacă vor cădea in din cuvânt nu va lasă nedreptatea lor sa prigoneasca pe cei ce caută cuvântul si doresc sa meargă in calea adevărului si a vieții al care-i vistiernic este biserica drept marturisitoare care este poarta spre mântuire 

 Un copil botezat nu înțelege de ce nu trăiește veșnic pentru ca el abia începe sa traiasca viața de aceea înțelegerea morții lui trebuie sa fie de doua feluri ce duhovniceasca a nemărturisită lui Dumnezeu si a faptelor lui si cea a trecerii la viața veșnica unde o primim dacă nu călcăm porunca lui Dumnezeu

Smerenia este coborârea minții la tainele lui Dumnezeu pentru a găsi nedreptatea si apărarea împotriva nedreptăților lumii pocăință este coborârea spre dreptatea cea dătătoare de viața pentru a lasă judecata lui Dumnezeu sa ierte si sa acopere păcatele noastre pana ce necazul de pe urma păcatelor noastre va trece pocăință este pelerina de ploaie care ne protejează de moartea care cu dreptate o meritam pentru păcatele si datoriile săvârșite de care si pe care nu avem putere sa le plătim pana ce Dumnezeu cu jertfa sa va răsplăti moartea in care am căzut prin căderea in păcat

Dacă in cuvântul si dreptatea lui Dumnezeu este tot adevarul si viața orice cuvânt de deznădejde sau lipsa de curaj de a mărturisi ca la domnul se afla tot adevarul este o renunțare la el si la viața din cuvântul lui este o cădere in păcat de moarte si renunțarea la viața din cuvântul mărturisit pe care Dumnezeu il mărturisește despre sine si tot cuvântul sau este dătător de viața de la creație si pana lasfarsitul veacului sa nu mărturisești sfințenia este o renunțare la viața de aceea martirii cunoșteau viața cuvântului si nu au renunțat pentru nimic la mărturisirea adevărului si a vieții la care au luat parte prin botezul care le a curățit chipul si asemănarea cu Dumnezeu si pentru nimic nu vor renunța la Dumnezeu Mântuitorul si viața lor veșnica

Dacă domnul m a scos pe mine din toate păcatele de moarte dătătoare de ce sa îmi fie frica de cei ce caută sa îmi facă rău ca domnul ma va izbăvire din răutatea lor așa cum m a izbăvit si pe mine din răutatea mea atât cât voi avea pocăință smerenia dragostea de Dumnezeu si nădejdea mea la domnul

Ma ma ta sigur va înțelege credința ta si fiul tău va încerca sa pătrundă cu gândul cele ce le crezi in Psalmului 111 se găsește voia lui Dumnezeu pe care dorește sa o găsească in om

Pune început bun câte o zi una după alta si fiecărei zile sa ii ajunga răutatea ei sa nu mai ajunga pe a doua zi pentru a începe ziua in numele domnului si de vei cădea ridica te dar așteaptă ca a doua zi sa vina si rasplata fărădelegii tale ca prin fiecare păcat lipsește pe aproapele tău si pe Dumnezeu de adevar si de dreptate si orice păcat e o prădate a bunului aproapelui si de nu îl vei înapoia așteaptă osanda lui Dumnezeu dar dacă nu ai de unde davdreptatea înapoi de unde ai lipsit o roagă te la dumneze sa plineasca locul care sa lipsit si cere iertarea cu pocăință pentru necinstita aproapelui si a lui Dumnezeu

Omul ce se lasă in voia virtuților si a lucrarii drepte credințe de la Dumnezeu nu devine o identitate anonima posedat doar de lucrarea binelui ci devine chip si asemănare si lucrare vie in lume devine cel ce lucrează lucrarea lui Dumnezeu si la el merg cei ce îl caută pe Dumnezeu si Dumnezeu care lucrează in el li se va daruinprin mâinile lui devine cel ce pe cruce Răspunde chemării lui Dumnezeu de a nu îl părăsi in necaz dar când va crede ca toate sunt de la el va deveni un pom cu roade stricate si dătătoare de moarte pentru ca Dumnezeu nu va mai lucra prin lucrarea lui iar de va cade in păcat Psalmului 50 este calea prin care Dumnezeu iarta păcatele si le ia cu el pe cruce iar noi avem datoria sa nu îl lăsam răstignit pe Dumnezeu pe cruce ci sa ungem rănile si sa îl ducem la locul de odihna pana va învia adică datoria pe care o avem fata de aproapele in nevoie care pare părăsit si vitregit de puterile vieții 

 Strigarea lui hristos pe cruce este a tuturor sărmanilor lumii care au murit in nedreptate este pentru nedreptatea care i o fac oamenii lui Dumnezeu si semenilor lui orice sărman din aceasta lume prigonit nu doar de moartea fireasca cu de moartea pricinuită aproapelui ca Protopărințiilor nu le a părut rău ca s au otrăvit unul pe altul si eva nu a strigat tare ca a murit ispitită ci i a dat si lui Adam si nici Adam nu s a simțit nedreptățit si nu a strigat la Dumnezeu sa nu îl părăsească ci întunecată fiindu i mintea de păcat si de moarte nu a știut sa se pocăiască si sa se smerească si la sa ceara de la Dumnezeu curățirea chipului lui Dumnezeu celui nedreptățit si robit de mândria si cunoștința păcatului inima lor cu adevărat a fost orbita de moartea mândriei si a despartirii de Dumnezeu si nu au cerut iertarea imediat după cădere nu au căutat pe vindecătorul pe Dumnezeu ci s au ascuns si s au rușinat de moartea lor si nu au avut îndrăzneala la Dumnezeu de uimire au reacționat nu către mila lui Dumnezeu cu cu frica de osanda lui Dumnezeu in care deja se aflau încercând sa se dezvinovățească prin dezbinare adică prin firea morții si a potrivnicului

Dumnezeu a lăsat chipul si asemănarea in fiecare om ca fiecare sa se comporte cu aproapele ca si cum s ar comporta cu Dumnezeu creatorul dacă va cădea in nedreptate Dumnezeu oare nu si Creația se va cutremura dacă chipul lui Dumnezeu este nedreptățit oare nu si Creația va reacționa la aceasta nedreptate secând apele rodul si aerul si răcoarea si caldura pământului pentru cel ce nedreptățește pe Dumnezeu oare dacă aproapelui ii facem sine oare nu binele lui Dumnezeu e cu noi si ne comportam după voia lui Dumnezeu iată ca primii oameni si au făcut rău unu altuia otrăvind se si parcându se unul pe altul  oare nu si lui Dumnezeu i au făcut aceeași nedreptate pana si pe el acuzându l ca i a dat femeie ca l a otrăvit dar chipul lui Dumnezeu l-au otrăvit din ei mai mult decât i a otrăvit cunoașterea binelui si a râului adică moartea apoi neascultarea si nelucrarea celor din fire poruncile ne duc la la moartea sufleteasca adică despartirea de Dumnezeu care devine definitiva după moartea fizica dacă nu ne întoarcem pana la ea de la neasemănată si nelucrarea firii noastre pentru a intra in asemănare si lucrare slava si bucurie in sânul lui Dumnezeu

In Psalmului 68 pare ca David vorbește despre necazul lui cerând ajutor de la Dumnezeu dar Dumnezeu era pe pământ cel in necaz si caută la chipul si asemănarea lui din om la ajutor dar nimeni nu îl ajuta si era

Dumnezeu de se ruga sa nu se amintească cei credincioși de necazul celor ce asuceau lui Dumnezeu necredincioșii asta sa se arate cum batjocura necredinciosule pentru aproapele este batjocura împotriva lui Dumnezeu si cu dreptatea si judecata din sine ca o nedreptate pentru sive va judeca nedreptatea adusă sărmanilor ce striga la Dumnezeu după ajutor

Iov știa ca de va spune un cuvânt împotriva lui Dumnezeu va muți dar știa ca toate ce vin de la Dumnezeu spre viața sunt date si Dumnezeu nu rămâne dator din bunătățile lui ci pentru toți are rasplata din viatieriile lui care se revarsă din izvoare dde la soare de la lumina si de la toate cele vii ce ne înconjoară si ne țin in viața ca sa creștem sa trăim si sa ne înmulțim așa cum ne a lăsat Dumnezeu

Precum si astăzi toate datoriile se plătesc asemenea si păcatele fata de aproapele trebuie plătit tot cu ce a fost prigonit

Nu avem dreptul sa necinstit chipul lui Dumnezeu din om la fel cum nu avem voie sa necinstit pe Sfinții lui si sfanta treime si cele sfinte iar dacă necinstit sa mărturisim ca am vorbit minciuni fata de aproapele pe care Dumnezeu îl vede cinstit si el știe pocăință si întoarcerea de la păcat si primirea lui ca un fiu rătăcit

Necinstita aproapelui e ca furtul demnității lui si te faci dator sa ii dai înapoi cinstea care ai luat o de la el dacă Dumnezeu a luat asupra sa păcatele tale ca sa te mântuiește aceeași datorie de iubitor de aproapele o ai ca sa nu arați rușinea lui si sa își caute singur pocăință la Dumnezeu sa dacă vrei ca Dumnezeu sa acopere si păcatele tale si sa le ierte precum si tu le lași lui Dumnezeu sa i le vindece 

Pierderea chipului si asemănării înseamnă moarte deci cu vorbirea de rău nu omora harul si demnitatea fiilor lui Dumnezeu

Vorbirea de rău este necinstita asemănării si a chipului lui Dumnezeu din om dacă Dumnezeu iarta păcatele si așteaptă pe toți fii lui la el cu același chip si asemănare in sânul Sfintei treimi de ce ești ca un potrivnic care nu lasă omul sa meargă in rai pomenind i păcatele pentru ca si Dumnezeu caută pocăință si întoarcerea păcătosului si mai mare bucurie are când se îndreaptă si ii pare rău după oile pierdute

Furtul este o nedreptate la Dumnezeu ca înșelarea neascultarea si minciuna este lăcomia mândria si neștiința de a lua ce nu îți aparține precum Adam in rai care a luat mărul de care a fost avertizat ca va muri dacă îl va lua de aceea mai asemanator cu Dumnezeu este cel ce Dăruiește si primește har si bucurie de la Dumnezeu făcând lucrarea chipului si a semănării lui Dumnezeu din om

 Mai mare paguba au cei evacuăm după împlinirea legii spun ca nu exista Dumnezeu decât cei ce l au răstignit ir cel ce zice ca Dumnezeu este nedrept nu cunoaște voia lui Dumnezeu si tot ceaunul ce spune ca nu exista Dumnezeu se numără

Mântuirea pacatosiloeditura Buna-Vestire oare se cuvine unui om cuvântător sa fie lipsit de  rațiunii si a libertatii si sa fie legat si robit din cauza păcatelor Ca o necuvântătoare precum in vechiul testament celui care i s a tăiat parul a pierdut si vrednicia si puterea

Vedem ca si astăzi cetatea este organizata in așa fel încât doar de la biserica si in marile aglomerații nevoiașii comunităților mai găsesc oameni care se coboară cu atenția si la nevoile celor pe care societatea modernă nu ii poate asimila activ din diferite motive ba chiar se simte o presiune socială prin care cei care nu reușesc sa tina pasul cu mișcarea economică modernă ușor sunt condamnați  la periferiile rurale sau chiar la exil in societăți mai îngăduitoare 

Si asta unii creștini fiind presați economic de munca datori consumuri casnice chirii si impozite din salar simt o asemănatoare dorinta de despovărate de obligațiile financiare către așa cum sunt numite vulgar ceremonii religioase dar lipsa practicării virtuților personale ale creștinilor către aproapele de la ușile bisericilor cu mâinile întinse tinde ca biserica sa dorească o centralizare a unor ajutorării mai consistente pentru a face schimbarea in viața celor nevoiași nu temporara de pe o zi pe alta ci mai consistentă pana când cei in nevoie intra cu încredere in rândul celor ce reușesc sa își acumuleze un minim economic pentru a subzista si a se integra activ in societate 

Cetățile care erau renumite si sporeau in vremea apostolilor erau comerciale cu tradiție încă de pe vremea grecilor atunci fiind imperiul roman care administra schimbul economic iar un bun comerciant si o cetate civilizata avea comunități si de iudei si de greci si din poporul de unde era cetatea si toți știau cel puțin o luna de circulație astfel apostolii nu aveau nevoie sa înțeleagă multe luni ci de fapt in principiu trei cu care s au întâlnit si in țara sfanta greaca latina si ebraica cu aceste luni erau poate doar puțin familiari dar precum Dumnezeu a înmulțit prin minune Pești așa a lucrat si cu vorbirea in limbi prin sporirea înțelegerii si atenției si a celor care asculta si a celor care vorbesc hrana duhovniceasca înmulțindu-se in inimile celor care erou inserați si înfometați de cuvântul lui Dumnezeu si de ieșirea din robia idoleasca așa cum vedem ca in imperiu era o obligativitate pentru toți aceasta practica mai mult sau mai puțin benevola dar voința creștinilor a fost sa nu mai cada sub nici un jug al robiei si îndepărtării de Dumnezeu pornind astfel un curent de eliberare fizica religioasă ideologica economică si socială promovat de libertatea si libertatea virtuților care venea ca o gira de aer  in sufocarea si Restricția imperiului si celor ce conduceau imperiul din spatele inchipuirilor idolești la care se impunea obligativitatea închinați ca un gest de supunere fata de imperiu

Libertatea Duhului cu cardul la domnul  nu poate fi oprită  de nici o  neputința a trupului care nu vine de la păcate si care orbește si îmbolnăvește si trupul si sufletul

Rugăciunea in duh este comunicarea personală cu Dumnezeu si in adevar adică urmând toată voia lui Dumnezeu lăsată in virtuți iubire de aproape si pocăință 

Sâmbătă porțile Ierusalimului se închideau așa cum mormântul domnului s a pecetluit dar nici o pecete si nici o lege nu l a oprit pe Dumnezeu sa învie ci a rupt pecețile mormântului ale legii ai a dărâmat legăturile iadului si a deschis porțile raiului de aceea duminica este ziua învierii iar pecețile sâmbetei morții si a legii s au rupt pentru a fi împlinite prin Mântuitorul așa cum proorocii așteptăm Mântuitorul care va împlini legea iar omul nu va mai fi sub lege ci sub cruce a vestitoare a învierii si a vieții veșnice a desăvârșirii din chipul mantuitorului

Legea veche a fost ca in blestem pentru ca încălcarea poruncilor ducea la moarte poporul a primit ascultare iarcaderra din ascultare însemna moartea dar in ziua praznicului acest porist si ascultare nu se mai făcea de lege ci se făcea prin urmarea lui hristos spre Înviere virtuțile fiind cele ce asigurau viața iar despartirea de Dumnezeu cel întrupat însemna despartirea de dătătorul de viața hristos e acum exemplul de urmat al creștinului si nu robia oarba a legii care tot pe Dumnezeu in are in sine dar când Dumnezeu sa arătat însuși legea devine chipul lui Dumnezeu care a împlinit legea

In Egipt erau robi pana la moarte si pana si pruncii lor primeau pedeapsa nemeritata a morții ca a unor robi iar Dumnezeu i a scos din robia morții a Egiptului 

Hristos a venit sa facă celor robiți de păcat sâmbătă același lucru ce  la spus  in porunca sa nu uite ca sâmbătă in care i a scos din robia Egiptului 

Legământul nou nu mai e in lege ci in fire Dumnezeu nu mai lucrează prin porunci si prin har si dar dezlegare iubire si pocăință si sfințire legea noua lucrează mai personal si subiectiv prin credința lucrează si cere a fi lucrători ai dreptei credințe nu ai faptei si ai legii fără credința si scop noua lege are ca scop mântuirea urmarea si unirea cu hristos

Ziua odihnei i sa dat lui moise ca sa nu uite oamenii ca au fost robi si ca si eu trebuie sa lase pentru odihna firea omului care nu e sortita robiei omenești si a păcatului ci a eliberării date de Dumnezeu ei serba libertatea si odihna fireasca a unui rob ca regula si porunca de la Dumnezeu pentru a nu o uita ca si ei asemenea sa facă cât bine le a făcut lor Dumnezeu scoțându-i din robie

Ca sa îl consoartem pe Mântuitorul si sa revenim la starea si la învierea cea de apoi si cea dinainte de cădere trebuie sa ne împărtășim cu trupu si sângele lui Dumnezeu ca noi sa rămânem in Dumnezeu si Dumnezeu in noi si sa nu mai pierdem legătura cu el 

Dumnezeu l a iertat pe om dar cunoștința binelui si a râului nu a putut sa o ia de la el pentru ca i ar fi încălcat liberă rațiune si cunoaștere dar după moarte i a făgăduit mântuirea dacă va urma iubirii si iertării lui Dumnezeu care a precum prin moartea omului ca sa ii pregătească calea Mântuirii spre cer si a arătat si starea învierii cea de după moarte care va virați trupul de stricaciunea păcatului si a morții 

Pe lazar l a trezit din somn ca sa vadă si el învierea lazar a murit de dor si de lipsa lui Dumnezeu după cum au spus si surorile lui dacă ar fi fost acolo nu ar fi murit

După venirea mantuitorului moartea nu mai este imaginea si rasplata păcatului ci devine somnul si calea spre viața veșnica pentru ca in aceasta viața omul primește iertarea de păcate iar moartea sa nu mai e unita cu păcatul si iadul pentru ca Dumnezeu a sfărâmat porțile iadului cei pocăiți putând merge la viața veșnica după care au sperat si au lucrat in aceasta viața de aceea Dumnezeu a vindecat moartea si păcatului dar a lăsat cunoștința binelui si a râului pentru a alege calea cea dreapta spre mântuire nu a șters din istorie libertatea lui Adam se a Evei de a cunoaște binele si răul dar pentru cei ce urmează binele le a dat leacul si calea dacă vor cădea in cunoașterea râului lăsându le pocăință si urcusul ei in viața ca antidot pentru căderea in păcat de care doar trecerea la cele veșnice ne eliberează de povara lui pe care o ia de buna voie negreșit in toată viața sa cine alege sa nu asculte de Dumnezeu si sa se lase ispitit de păcat

In ziua in care vei mânca din pomul cunoștinței binelui si a râului pom in care șarpele învenina cu moarte si ispitea cu neascultarea  vei muri din cauza păcatului săvârșit  negreșit in acel pom era legată si spânzurată moartea dobândită din neascultare locul si rodul izgonirii si căderii in mândrie in dorinta de a ieși in afara lui Dumnezeu a vieții invidia si egoismul de a fi mai mare ca Dumnezeu ieșirea di slujba cea de viața dătătoare si slujirea propriilor interese slava despartă care o are dumnezeul dătător de viața si slujitor al vieții a dorit sa o aibă dat ni ca dătător de viața si dătător de moarte potrivnicul ce Doré sa stea in locul lui Dumnezeu nu ca sa dea iubire si sa primească precum face Dumnezeu ci sa primească slava fără a oferi nimic in schimb sa se hrănească cu idolatrie si slujirea oamenilor fără a oferi in schimb ceea ce oferea adevăratul Dumnezeu viața iubirea si apartenența vie la Creația lui Dumnezeu investiție fără a pierde nimic pe când la potrivnic tot ce primește răsplătește cu moarte

P. S mult am mers mai mult de inteles