Cap 2 cu 6

 48 de Filocalia 

Cele noua semne ale desăvârșirii Filocalia 2

Așa cum rugăciunea tot din dragoste răsare către Dumnezeu si către unirea in rugăciune cu Dumnezeu așa si omul care a ajuns sa cunoască iubirea lui Dumnezeu nu mai vede in aproapele deosebire ci viața si darurile lui Dumnezeu cu care ne a creat nu mai vede firea oamenilor ci vede unitatea chipului lui Dumnezeu care lucrează in fiecare in parte după puterea si voința fiecăruia

Lucrarea lui Dumnezeu nu îl ajuta pe Dumnezeu la înfăptuirea păcatului ci al duh îl ajuta pe calea rătăcirii orice SPIR care nu duce la mântuire este rătăcire si înșelare de la potrivnicul vieții si lui Dumnezeu 

Pentru cei in nevoie Dumnezeu face minuni iar aceste minuni se recunosc fiind menționate si instanța Scriptura nu contrazic Învățăturile bisericii sunt spre folosul mântuirea si celui ajutat si a aproapelui nu stârnesc lauda si mândrie celui care o săvârșește si a celui miluit cel ce a făcut minunea este slujitor al lui Dumnezeu si cu numele Duhului sfânt a lucrat arătând calea adevarata a Mântuirii

Dacă tu te afli in căutări greoaie pe calea Mântuirii cu mai mult de fapte ale virtuții fără sfaturi de care si tu ai nevoie  nu poți sa ajuți pentru ca te vei afla dând medicamente vătămătoare pornind pe o cale greșita ajungi tu însuți sa rătăcești mințind si promițându-le binele de la Dumnezeu celo nu îl caută pe Dumnezeu si caută sa meargă pe calea râului 

Când căutam spre aproapele sa nu căutam la păcatele lui ca sa nu ne smintim si sa cădem si bionic ele sa avem in minta continua datorie a pocaintei pentru păcatele noastre si sa vedem in el locul in care Dumnezeu se sălășluiește adică chipul bun din om pe care nimeni nu îl poate lua de la om dar care este inrobit de aceea sa căutam sa ajutam pe calea dezlegării de patimi  pe calea spre spovedanie știind ca nu noi suntem cel ce îl vindeca si Dumnezeu care Răspunde la dorinta pocaintei din inima lui deci noi doar icoana din inima lui si icoana la care trebuie sa ajunga in biserica trebuie sa îl ajutam sa o vadă alte fapte de ajutor care nu sunt pe calea Mântuirii nu avem de unde sâni le dam fără a rătăci împreuna ca doi neștiutori a cailor spre mântuire de aceea virtuțile cele din vistieria lui Dumnezeu sunt chemarea aproapelui pe calea Mântuirii pana va putea sa umble singur pe calea spre Dumnezeu care vede pocăință lui si împreuna rugăciunea noastră spre el 

Pe calea spre Dumnezeu vom găsi pace si liniște iar dacă găsim necazuri si frica ele sunt pentru a ne speria de pe calea morții pe care rătăcim ca sa  ne întoarcem pe calea vieții astfel dacă ne aflam pe rătăcire sa căutam sa luam si pe cei pentru care sunte responsabili dacă am găsit cala sa nu ii lăsam in uitare părăsiți ci sa rugam pe Dumnezeu sa ii aducă si pe ei după noi dacă am ajuns la Dumnezeu ca la fel iubește Dumnezeu pe toți doar răspunsul la iubirea lui Dumnezeu diferă in funcție de cum ne pocăim si cum ne dorim sa mergem pe calea Mântuirii 

Dar când cineva este căzut lângă calea Mântuirii dacă nu îl ajutam sa se ridice si sa mergem împreuna pe cale si îl ocolim atunci pășim in afara cărării Mântuirii moaște si o luam pe calea rătăcirii cu tot cu gândul cu care am ocolit pe cel căzut cu gândul mândriei deznădejdii lipsei de compasiune pentru cel care tot către Dumnezeu se îndreaptă si cu care empatizăm in suflet la fel către Dumnezeu  

Calea spre Dumnezeu este una singura iar cel ce crede ca a găsit alta cale pleacă spre rătăcire iar cel ce crede ca in alta parte este Dumnezeu este ispitit spre îndepărtarea de la adevar de aceea orice cale ar avea si ar urma omul in viața pe calea lui se va întâlni cu toți oamenii care merg spre dumneze de aceea omul trebuie sa caute calea si direcția spre Dumnezeu in locul in care se Apla pentru a merge pe calea cea dreapta iar toate căile se unesc in biserica si tot omul se regăsește in căutările sale lângă alti creștini care tot la biserica se îndrepta in zile de sărbătoare si in toate zilele care le vor trai pe pământ pentru ca prin biserica ne naștem la viața cea adevarata si tot prin biserica ajungem la viața veșnica si tot in biserica prin pocăință revenim pe calea cea dreapta spre mântuire si nu eate nimeni nici mai jos si nici mai sus pentru ca toată vrednicie o are in vistierie Dumnezeu si el știe calea pe care merge fiecare iar datoria noastră este sa ne intrajutoram pe calea cea dreapta când vedem ca se îndepărtează de la adevar si sa ne bucurăm pentru cel ce dobândește virtuți pentru ca ne este exemplu si luminator pe calea spre mântuire

De aceea vedem ca in lume sunt treburi productive care lucrează cu virtuți si susțin viața si bunul trai si treburi care sunt împotriva productivității care lucrează pentru înrobirea omului care sunt împotriva vieții si nu au ca scop susținerea ei ci cai pe care ne scurtăm si ne împovărăm viața cu placeri false nu dătătoare de viața si implinitoare ale rostului vieții pe mănânc care este susținerea si prosperitatea vieții noastre si a aproapelui împreuna cu Dumnezeu cel dătător de viața 

După putere tot omul își caută un rost in viața o slujire spre folosul vieții căutam sa lucram pentru a ne împlini si datoria pe punând dar si a ne susține traiul ușor acceptam responsabilități pe pământ pentru bunul trai dar toate lucrările vieții sunt de la Dumnezeu deci in final tot lui dorim sa lucram pentru lucrurile dătătoare de viața de aceea tot omul are pe calea sâni responsabilitate pe care o face bine dacă urmează calea cea dreapta a lui Dumnezeu care pe toate le a lăsat ca sa sporească urmând calea poruncilor pentru a ne veri de greșeli si virtuților pentru a înainta pe calea cea dreapta si dătătoare de viața

Fiecare om e lacaș al lui Dumnezeu si asta ne face frați dar si legati prin Dumnezeu chip si asemănare de aceea ne putem ruga in ispita noastră sau a aproapelui ca după unirea Sfintei treimi si sufletele noastre sa se unească in întrajutorare pentru a se întări in putere împotriva ispitelor si a necazurilor si a chema numele lui Dumnezeu pentru a fi cu noi in plinătatea harului sau a tot prezent când ne unim in rugăciune si sfătuire cu Dumnezeu 

De aceea cerem iertarea păcatelor cu știință si cu neștiința din neputința si rătăcire cu care am vecinătatea Locașul sau cel sfânt al inimilor noastre in care doar pacea adevarul si credința își au locul si in aceasta lume pana la sfârșit doar cu pocăință le redobândim 

Omul păcătos așteaptă cu pocainte pe Mântuitorul in casa sufletului sau pentru a l izbăvire de dezordinea păcatului si de robia păcatului cu pocăință renunța la păcatele din sufletul sau si le curată împreuna cu Dumnezeu pe calea pocaintei spre Golgota  lui Dumnezeu unde tote păcatele celor ce se porcăiesc le a luat asupra sa pentru a le curați iar pe robi ce își doresc pacea lui Dumnezeu si își plâng păcatele văzând suferinta pe cruce ca urmare a păcatelor  așteptând primirea înapoi ca fii de la Mântuitorul 

Omul pocăit așteaptă sa își împodobească camera curată a sufletului cu icoana lui hristos așteaptă sa își umple sufletul cu pacea si cu pocăință așteaptă pe stăpânul păcii in sufletul sau 

Dumnezeu nu caută mândria sau deznădejdea sau îmbătrâni după avuții ci caută simplitatea pocăință si omul mulțumit si împăcat cu sine care nu umbla după cum bate vântul

Dumnezeu nu caută mândria sau deznădejdea sau îmbătrâni după avuții ci caută simplitatea pocăință si omul mulțumit si împăcat cu sine care nu umbla după cum bate vântul

Omul care a spălat cu pocăință sufletul sau a pregatit sufletul pentru a l primi pe Dumnezeu in inima sa pentru a primi pacea in inima pocăință si palate de neascultare robie si împotrivire 

Pacea este acceptarea cu pocăință a luptei cu potrivnicul si singura arma care învinge potrivnicul de aceea si Mântuitorul a s a întrupat pentru a aduce pacea in inimile celor care o așteaptă cu pocăință pentru păcatele cu care s au împotrivit lui Dumnezeu de aceea dacă potrivnicul nu mai are putere si stăpânire in omul robit cu păcate pacea easte calea drepta a credinței

La nașterea mantuitorului potrivnicul s a înspăimântat pentru venirea înainte de vreme a lui Dumnezeu si a început sa plănuiască singurul lucru care știa sa îl semene in lume moartea dar Mântuitorul a venit cu moartea pe moarte sa calce si prin pocăință la Înviere sa îl cheme pe om iar potrivnicul a rămas neputincios singura arma a lui fiind moartea si frica dar prin pocăință si ascultare pana la moarte arma asupra potrivnicului faptele lui au rămas neputincioase înaintea omului care se pocăiește si se întoarce la Dumnezeu de unde a căzut 

Împăcarea este pocăință si așteptarea si primirea iertării este pocăință 

Pocăință însoțesc toate jertfele care se ridica pentru hristos postul rugăciunea înfrânarea privegherea smerenia si virtuțile cu care suntem datori prin fire sa le împlinim firesc pritejate de datoria pocaintei cu care sunt însoțite 

Pocăință este calea vieții pe care omul se ridica din păcat 

Pocăință este durerea nașterii duhovnicesti in taina spovedaniei prin ea de vom trece ne vampirilor Dumnezeu la mântuire 

Pocăință este însoțită de bucuria lui Dumnezeu de a vedea pe fiul sau întors pentri a fi primit cu pocăință in sânul familiei sale unde sa născut si unde ii este locul dacă nu va cădea in rătăcire sau in cârtire pentru nemăsurata îndurare pentru toți cei rătăciți ai casei sale care fiecare este așteptat in sălașul ștergător pentru fiecare prin pocăință si recunoștință pentru îndelungă răbdarea si îndurarea lui Dumnezeu care așteaptă strigatul pocaintei care cere iertarea si ridicarea din robia si cădere in păcat cu pocăință cerem ajutorul lui Dumnezeu pentru necredință in care am căzut si din care nu ne putem ridica Dana nu cerem ajutor de la Dumnezeu di valurile înfricoșătoare a ispitelor lumii

Pocăință nu este deznădejdea credinței ci rodul si osteneala ei pe calea Mântuirii pe urcusul spre moartea păcatului si spre ascultarea si urmarea lui hristos spre Înviere

Pocăință este stați si curatire pentru credința si calea cea dreapta a ei

Pocăință este dobânda credințe si nu sunt despărțire pocăință este conștiința in ispite pocăință este calea redobandirii credinței după cădere pocăință însoțeste pe om pana la moarte fire lui care tinde cu știință sau fără spre păcat pocăință este calea spre spovedanie iar lacrimile pocaintei al doilea botez prin pocăință credința este lucrătoare si aduce roade

Scufundarea totala in apa simbolizează si deplina curăție si deplina asumare si deplina apartenența si asumare in fire a vieții creștine numai lăsând nimic in afara pentru a sluji păcatului si nemailăsând nimic morții ci cufundandune si confundandune deplin cu apa si harul si credința dătătoare de viața iar cele trei asumau a fiului in chip a Duhului in duh si a tatălui in vesnicie sunt pecete deplinei înveșnicirii si primiți a credinței fara lipsuri sau omisiuni in tainele credinței

Pentru grija părinților ca botezul pentru copii ni este asumat de cel botezat ci de parinti si biserica si nașii in care copilul este născut sa ca o datorie naturală parintele poarta de grija si ii oferă hrana duhovniceasca si trupească entru sănătatea si întărirea sufletului si a trupului pentru Sfinții parinti al doilea botez sau spovedania este calea prin care copilul începe sa își asume numele de creștin pe care ca pe numele sau primit la botez îl recunoaște in inima sa ca al sau si ca ii aparține astfel biserica este grădina in care copii sunt ocrotiți si crescuți crestineste si părinții își asuma datoria de părinte duhovnicesc si porunca de a creste copii si de a avea grija de ei ca de un deplin creștin stand la masa euharistiei fara a lasă copilul neîmpărtășit cu harul ocrotitor si vindecător de aceea un copil care deja creste in minte si tărie trupească la trei ani dar încă este copil si nu poate lasă inchipuirile jocurilor poate desconsidera botezu fata de copilul nou născut pe care orice părinte dorește sa in ocrotească nevinovația si neputința cu toată voința inclusiv cu ocrotirea de potrivnic prin pecetea botezului si a mirungerii la șapte ani deja copilul primește o identitate pe baza educației iar dacă in viața sa nu a primit sfintele taine in viața sa mai greu se atașează si se identifica drept creștin neavand temelia credinței deja formată si pe care urmează sa ici clădească structura educației la paisprezece anu deja copilul i cepe sa dezvolte diferențe fiziologice iar dacă tainele fecioriei si a curăției nu sunt deja formate conștiința alegerii nu este deplin formată neînțelegând diferența dintre bine si rău si cui aparține cu adevărat si care este calea cea dreapta aceasta nedumerire adăugându-și pe incertitudinea cu care schimbările de comportament apar in viața lui iar deja la maturitate dacă nu face parte din comunitatea crestina tânărul poate fi atras de toate mediile sociale fara conștiința ca se desparte sau renunța la comuniunea cu Dumnezeu

Nașterea spirituală si durerile nașterii de care sfântul apostopnpavel vorbește este împărtășirea morții si a vieții in numele lui hristos pana la primirea botezului când omul vechi si păcatele sale sunt lăsate morții si omul nou nel născut in legea lui hristos începe sa traiasca si este primit in biserica pentru a viețui creștinește

Mitul cu care este uns Pre înmormântare simbolizează si mitul cu care sunt unși împărații pentru ca Dumnezeu urma sa ne deschidă împărăția cerurilor dar înainte trebuia sa treacă prin moarte in neștiința si romanii i au oferit simbolurile împărătești coroana mantia si trestia arătând cu ce putere va Împărați cu trestia blândețea cu coroana de spini prin suferinta si ridicarea păcatelor iar mantia roșie jertfa pe cruce precum o poarta regii in lupta pentru a nu se distinge rănile care îl acoperă dar toată jertfa sa nu se face in ascuns ci in văzul lumii si toți îl întreabă pe Dumnezeu de ce suferă aceste patimi ca Dumnezeu si nu se izbăvește singur aceasta pentru ca a venit sa ridice pe om din păcat si era in capul locului si in văzul tuturor pentru ca toți care doresc sa se întoarcă la credința sa le fie primită dorinta iar templul ca primele legi pe piatra care le a spart moise s a crăpat pentru a arată ca fapta celor nelegiuiți nu a fost trecută cu vederea si pentru faptele lor vor trebui sa se închine la noua lege pe care Dumnezeu a ridicat o prin cruce si a criso cu faptele sale nu doar cu degetul pe piatra 

Așteptăm ca fecioarele cu fapte bune întâlnirea cu Dumnezeu ca sa ne găsească vrednici si de fapte bune nu doar de pocăință si iertare când va veni 

si ca prietenul sau lazar pentru care plângeau toți ca rugăciunile pentru cei adormiți Dumnezeu sa își facă mila de ei si sa ii cheme arată de la chinuri si moarte la viața si Înviere

Îngerii cunosc slava lui  slujind lui Dumnezeu fără cădere sau păcat  cunoscand puterea lui asupra morții de aceea cânta cunoscand cântarea hristos a înviat 

Rămânerea sau rugăciunea la mormântul domnului cu credința nădejde si dragoste care trebuie sa ne însoțească pana la moarte așa cum si păcatele ne vor însoțit pana la judecata lui Dumnezeu când ne va primi dezlegati  de păcate  in împărăția sa unde nu este nici întristare nici suspin ci viața fără de sfârșit  

Dumnezeu si a dat duhul ca sa meargă dincolo de moarte ca sa spargă ușile iadului si sa nu mai aibă drept de a Închide pe cei ce i a iertat iar noi stam la altar ca la mormântul lui cel de viața si iertare dătător așteptând învierea cea de apoi si viața veșnica 

Frunzele de finic sa

Ne fie faptele bune pentru a l îmbina pe Dumnezeu si a si face mila de noi

Ne bucurăm ca ne a venit Mântuitor dar ne si întristăm ce trebuie sa îndure ca sa ne mantuiasca 

Spălarea picioarelor lui Dumnezeu de femeie este recunoașterea ca toate păcatele noastre trebuie purtate de Dumnezeu pe cruce pentru a ne ierta de ele de aceia ungerea s a făcut spre îngropare

 Cel ce nu îl așteaptă si nu este conștient ca nu are roade duhovnicesti si nu știe cine este Dumnezeu când il va afla Dumnezeu nepregătit se va usca precum smochini care nu va mai da nici o roadă luând Dumnezeu darul rodiei de la el

Noi vindem chipul lui Dumnezeu din noi pentru plăcerile vremelnice ale lumii precum Iuda l a vândut stăpânitorii lumii ca sa îl omoare si sa nu mai vindece lumea din robia acestei lumi trecătoare 

Spălarea picioarelor este spălarea păcatelor smerenia spălării ne arată ca toate păcatele pe care le facem doar Dumnezeu le spală si lui Dumnezeu ii greșim si pe el îl supunem suferinței când păcătuim pentru ca suntem chip si asemănare cu Dumnezeu deci fiecare păcat înainte de a fi iertat si de a cere iertare la făptuită păcatului prin chipul si asemănarea cu Dumnezeu pe Dumnezeu îl supunem morții pe cruce cu faptele noastre așteptând pe cruce sa ne pocăim ca sa inviem cu el

Jertfa liturgica o întemeiază înainte de patima sa pentru a arată pentru ce s a lăsat dus la răstignire pentru păcatele oamenilor si pentru a le ierta si pentru a primi lumea la vindecare si sa ii ovare învierea viața veșnica si dezlegarea din păcat si moarte 

Lucrul între tâlhari este al nostru si sa plângem la crucea lui hristos păcatele noastre  ca suferinta onorarii cu chinuri ca un nevinovat a suportat o in locul suferinței noastre in chinurile păcatelor noastre care le a luat cu ascultare de rugămintea noastră de a ne ierta păcatele iar el luând plata păcatelor care este suferinta ne a luat cu el spre Înviere 

Pentru păcatele noastre sa înțelegem ca meritam si ca am urmat voia morții si la moarte ne am învoit prin căderea in păcat si văzând smerenia lui Dumnezeu care s a dus pana la moarte cu păcatele noastre sa urmam lui pana la mormânt cu aceeași smerenie pentru păcatele noastre si sa ne ruga sa ne ia de mâna Dumnezeu si sa ne ridice din moarte si sa rupă legăturile morții cu care neammlegat si ne am închis in Suferințele iadului prin păcat 

Deci noi la mormântul lui Dumnezeu privim mormântul nostru pentru păcatele noastre si ne rugam la Dumnezeu sa învie din acel mormânt si cu el sa inviem si noi 

P s empatizarea cu umanitatea lui Dumnezeu este înțelegerea credinței reciproce dintre Dumnezeu si om ca religiozitate