o prima zi frumoasa de toamna

48 de neintelegeri familiare

aseara stateam tragand de timp si de imaginatie in sala de lectura rezolvand cateva teste de matematica prerezolvate si re neintelese observ printre gandurile care imi ocupa mintea si timpul ca se face ora unu toate bune si frumoase pana acum e o ora normala la care evadaarea din realitate ar trebui usor sa inceteze dar poate ajung tiptil in camera si imi mai actualizez informatia globala pana aici nu e rau ajung in camera pun laptopul pe masina de spalat ca sa atinga antena de la wireles -ul atarnat de un fir de iuta de umerasul pentru prosoape ca sa primesc cele doua liniute vitale de internet si trec prin toate fazele meilare si sitare de revigorare pane se face ora doua cand aud sunete ingrijoratoare in camera data de pe ceas e cea de maine si un gand fulgerat ma intreaba cat timp am pierdut si daca mai aam sanse sa pun un ochi inchis pe perna sperantele mele neintemeiata ca poate in acea zi voi avea sansa imaginara ca voi dormi dupa ora opt incep sa devina irealitate. copilul de la marginea patului inca nu stiu care fiindumi frica sa imi intorc spatele de la ei pentru a nu crea zgomote alarmante, gemea ingrijorator la intervale temporal distantate in trei faze crescatoare a patra fiint gemetul caderii, norocos cum e rareori luandusi micul dejun din pampersul prospat cade pe o perna care o fiinta divina a puso pe jos, creca tot el premeditand tragicul accident pe jumatate adormit aproape ca perna i-a salvat o parte din somn gemand strident cu ochii inhisi spateme minunii care era pe jumatate incordat in afara patului se incordeaza si isi mareste umbra pe perete pana in tavan doua lumi se despart cea a umrei si cea a luminii sub care ma aflam dar lumina firava a microundelor de pe frigiderul d e1.70 paleste in fata intunericului mortii si acuzatiile cad avalansa asupra inculatului sub formule ilogic coerente vina imi era capitala iar pedeapsa inca o noapte a celor fara sir pe jumatate ne dormita ce mai mare greseala era lumina laptopului apoi faptul ca eram in fata ei apoi orla la care eu nu dormeam apoi sentinta stai cu copilul pana adoarme . cu capul plecat imi accept pacatul stramosesc si gemand in ecou redau universului cele doua ore de libertate e aproape trei si deranjand etajul superior imparateasa lumii ne caputuleaza si ne sfarseste suferinta copilul primeste sanul si adoarme linistit iar eu imi iau locul pe ponea si inca sper irelevand ca ma voi tarzi prin o mila cereasca mai tarziu. ca de obicei un copil inainte sa planga striga mama pentru a echilibra fortele universului dupa ce cazi trebuie sa fii certat. asa si ieri o sfanta isi plangea nevrednicia sfinteniei si lipsa gratiei divine. dar asta pe alta data.
este dimineata si observ din greutatea cu care nu imi deschid chii ca nu este o dimineata ca oricare alta o forta necunoscuta zguduie aberanta diminetilor repetitive intr-una necunoscuta un abis de oboseala imi golea creierul de ratiune si coerenta si observa pe ghicite ca afara ceasul e sate si ca telefonul divin suna trezirea cu note stridente ma reped cu ultima forta revigorata de scurtul somn si il inchid dar gemetele erau sub sunetele stridente inca de la prima nota adorm stiind dar totul se termina prea repede
partea !1