fise de lectura V

 48 de ascultari

 uitandu ne in ansamblu observam armonia axestei lucrari existentiale care lucreaza slujind existentei slujind creatorului iar creatorul slujeste existentei atat timp cat i se cere existenta existenta fiind o continua de sine daruire creatiei in scopul existentei viata din existenta fiind prezenta lui dumnezeu existenta supravietuind din dorinta autonoma de a urma ritmului existentei aceasta taine intrinseca a existentei de ascultare si cerere de creator iar a creatorului de a continua sustinerea intrinseca a acestei ascultari puse intrinsec dar liber consimtite de creatie este o conlucrare activa prin o continua perpetuum creatie dar nu predestinare lier consimtirea creanduse natural intrinsec elevarea deasupra simturilor si organizarii intrinseci creand adevarata abundenta si ninune prin care creatorul participa peste masura intrinseca a creatiei la activitatea existentei atat timp cat abundenta se face spre potentialul nemarginit divin fara a scoate din limite firea limitata a existentei armonia intrinseca limitata sustinuta de o participare a creatorului peste masura firii fiind investire harica a existentei cu bucuria externa creatiei o mica problema cu aceasta existenta fiin aceea a obiectivului acestei conlucrari suprafiresti aceea fiind nu scoaterea existentei din propria perfectiune ci unirea antrenarea duhului existente spre o conucrare cat mai statornic admirativa asupra atot puterniciei divine asta insemnand ca duhul uman nu are nevoie sa fie mai mare pentru a cuprinde cat mai mult divin ci dimpotrive cu cat omul este mai constant cu atat focalizarea si claritatea perceperii divinului si iscarea in sincon cu acesta devine mai clara cdesavarsirea creatiei constand in deplina consimtire cu dumnezeu un lucru obținut doar prin constientizarea acestei vieti care este un filtru al divinitatii si cea mai concreta care de filtrare intrinseca a creatorului cu cat firea existentei este ma patrunsa de firea divina in aceasta viata cu atat viata de apoi devine o realitate contsnta viata de apoi fiind concluzia definitiva a perceperii lui dumnezeu si limita cu care va fi perceput creatorul in vitata de apoi tot o data cu cat omul devine incatusat de limitele frivole ale acestei vieti cautand doar placerile intrinseci natural gasite in pasii evolutiei acestei viet puse in ordinea si in ascultarea lasata creatiei de a exista de la inceputul vietii pacerea de a exista fiind unica placere a existente in deplina constientizare a activitatilor externe sau asupra firii existente a createorului prin urmare panatele fiin sclipiri temporare sau aparente evolutii intrinseci existentiale lasate ontologic de creator in fire dar nedesavarsirea acestora in scopul lor sa dimpotriva folosirea lor contrar firii sau ingradirea lor la nivel intrinsec creeaza deraieri de la cale desavarsirii acestei vieti aceste legislatii gasite pe calea adevarata a vietii fiind atribute comune si facile fiecarui individ la nivel organic social si mai apoi cultic omul fiind cremat pa farticipare activa la propriai regenerare de la cadeti privirea fiindu i intetosata neputand privi direct voia divina caderile fiindu i frecvente datorita umbririi constiintei de privirea si cunoasterea mortii dobandite nefiresc prin caderea neascultarii neascultarea fiindu i atasata gresit dar apendificata liberului arbitru definitivarea acestei vieti prin moartea naturala care a intervenit in natura prin incetarea trupului din cauza neputintelor de a mai asculta fluxul existentei ce ii devine temporare in aceasta lume renuntand la ea pentru fluxul unei extra existente o redare a duhului divinului lasand apendicele orbirii siresti dobandite in trup de neascultarea protoparintica astfel la nivel faptic darnicia fluentizeaza intrinsec marinimia divina revarsata in existente fericirea abundentei cu care se manifesta dumnezeu in creatie fiind adevarata bucurie a daruirii similar cu bucatile de plastic sau hartie sau numericul bancar toate fiin semnificatii fizice ale unei valiri fistive conretizate material pentru a le statornice existența problema ca valoarea banilor este limitata de valoarea in exostenta a unor facilitati pe masura valorii astazi facilitatile diversificandu se iar valoarea obiectelor fiind in acelasi timp o valoare iluzoria a unor centralizari pe valoare adaugate au unei prestatii zilnica naturale benevole pentru o fictiva remuneratie ulterioara observam ca banii sunt deasemenea o iluzie sau o egoizare a unei lucrari care foarte bine putea fi gratuita benevol gratis daruita concretizarea finala a actiunii benevole a darniciei fiind la fel de bine quantificate re harul si prin abundenta harului revarsat in existenta pentru ca lucrand cu ale creatorului prin ale creatorului pentru creator ajungem la conluzia ca toate faptele bune sun rafinarea omului drept canal al abundentei divine remuneratia fiin locul individual in spatiul indefinit al lumii de apoi pe care omul in dobandeste prin acest substrat existential e ca si cum trecerea timpului faciliteaza umplerea raiului cu oameni are s au comportat ca dumnezeu bucuria daruirii fiind trupeasca datorita locului dobandit in bucuria calitatii intratrinitare daruit datorita comportari precum creatorul drept datator de viata doar prin simplul fapt al daruirii din cele primite perpetuand primirea in realitate a unui car ce se coboare prin o sursaintrinseca in creatie alte virtuti avand aceleasi calitati divine cum ar fi pastrarea pacii nealterearea in sine a curatiei lui creatorului facand imaginea creatorului lasata in creatie tulbure administrata in scopuri nedemne de creator e ca o prestanta a unei masini daca nu are calitati inseamna ca cel care a fabricato a nu a avut intentii sincere in crearea masinii doar ca omul are vointa de a se comporta firesc limitand vointa de a nu face rau pentru a nu tulbura fluxul si scopul imaginii intrinseci deasemenea renuntand la demnitatea imaginii divine reflectate firesc si fidel in om apoi pastrarea pacii suportarea miciunii pentru statornicia verticalitatii divine toate aceste vistuti trecand una prin alta ajungand sa devina un intreg in integritatea manifestarilor divine la fel și legislatia vechi testamentare scotea in afara legii manifestari neconforme cu natura lasand aperceptiv faptele bune dar prin prezenta directa a mantuitorului lucrarea faptelor devine o realitate de urma facila omului cotidian exemplificarea suprema a acestor manifestarii fiind dusa la extrem superlativul aceste manifestari divine adica o coborare in virea umana si ridicarea acestor calitati la o ordine si spre o convietuire si conlucrare in existenta cu dumnezeu pana la cele mai joase sau contrar divine manifestari uman de aceea observam ca o data ce dumnezeu are potentialul de a ierta atat cat poate dumnezeu cuprinde adica tot problema e ca o iertare vine in urma unei cereri iar insistenta in lucrarea impotriva firii firea devine impotrivire conform faptelor intoarcerea necesitand o forta intrinseca la fel cu forta consumata in faptele rele amanarea acestei reveniri facand calea intoarcerii din ce in ce mai greu accesibila intoarcera fiind mai grea lupta de a sta deasupra prapastiei interne create fiind mult mai greu de intretinut efortul spiritual necesitand o acaparare mult mai restrictiva a atentiei ba chiar inchiderea cailor natural aflate in existenta ce au fost folosite nefiresc nesatisfacerea desavarsita in creatie a acestor manifestari nemaiputand fi definitivata durerea neputintei de constientizare a acelor bucurii ramanand ca limitari fiziologice intangibile tristetea ca acele bunui sunt general impartasite de cei care le folosesc firesc fara sa abuzeze de ele

observam ca virtutile au finalitate in existenta faptele bune care de fapt sunt un manifest natural oranduit existentei de la creatie problema cu acest administrator adica omul al tinde spre auto definire nu prin abilitatile faptelor bune de a armoniza echitabil buna starea si intoarcerea acestora intrinsec imagine a caderii primei fiinte care a canalizat firea sa de potenta transmisibila a divinului alegand sa devina insui o entitate divina intelegand gresit faprul ca divinul se face cunoscut prin tranmisibilitate el intrisec fiind conlucrare trinitara iar dorinta de a deveni imitarea aparenta a imaginii de dumnezeu creator pe care o vede creatia drept made datator de viata si incercarea de a deveni unul este doar impotrivirea asupra existentei intrinseci si asupra misiunii firii astfel ratiunea gasind o gura de scurcere intr o dorectie nefireasca 

p.s. conlucrarea faptic sacramentala la nivelele dezvoltarii existentiale fizico duhovnicesti si lacunele ramase in urma carentizareii unor pasi care nu pot fi repetati din cauza sentului unic urmat de aceasta viața fiecare fapta facuta la timpul ei fiind oportunitatea unica de a trai o bucurie unica reprezentata de un singur moment in timp facil tuturor impartasit doar de cei care nu au exitat sa il urmeze. petru fiecare fapta nelalocul ei dar iertata se conturaze fictiv portetul unei potentiale umbre in care iti este foarte usor sa cazi dezechilibrandu te de pe calea mantuirii statornicia credintei fiind greu de sustinut fara un pavaj solid. de aceea nelucrarea unei fapte la timpul ei te imunizeaza lrarea libertatii nemaifiind o calitate ci o unelta de a ti si a face rau existente lucrand fals pe calea fireasca a existentei lui dumnezeu rerogarea de la fapte si luandu o de la inceput nefiind posibila toate incep de unde le ai lasat si umpli golurile lasate de urmele pacatelor iertate cu credinta si nestiinta proprie lasand acele necunostinte in firea si voie lui dumnezeu de a ti le impartasi asa cum trebuiau traite greu dar nu rar lucreaza creatorul contrar firii pentru a o readuce pe o cale fireasca. deasemenea harul tainelor ca granite catre deplina conlucrate trebuie descusute in urmatoarele fise cu definitii si manifestari psihologice desriptate conform cercetarilor autentificate de istoria exclusiv sau conlucrat sub acoperire civila