Fise de lectura IV

 48 de diferențe

Omul fiind o fii ta carnala supusa intemperiilor și timpului se integrează in universalitatea prezentei divine cu un anumit nivel de autonomie dar și sub o cantitate de intemperii ale existente fizice de aceea conform istoricului căderii umanitatea a tins spre divinizarea necunoscutului in scop egoist ba chiar atodivinizarea după modelul celui ce a introdus moartea in existența astfel găsim in istorie fenomene religioase care duc mintea omului in contrasensul religiozității naturale din om astfel se ajunge la religiozități restrictive expansioniste sau chiar unele religiozități care tind sa dizolve umanitatea in sau din existența aici observam ca omul poate fi expus la religiozități exterioare calitatilor umane  prin urmare omul este expus in mod natural unor fenomene duhovnicești și sau fizice care influentează și transfigurează strategic la un nivel planificat in ansamblu  infuzată cultural religios  la nivel micro și macro structural social sau chiar economic 

Înțelegând ca omul se poate integra aperceptiv in Prezenta divina din creație conviețuind intr o armonie cu voia divina prin normalitatea existentei  făcând cele firești divine din fire  trebuie sa înțelegem ca omul nu este doar un pai plutind in aceasta temporalitate existențiala ci el este viu și înțelege funcțiile și rosturile naturii doar privind iar admirând Armonia o apreciază cu o apreciere înrădăcinata in concluzia divina de la încheierea zilelor creației iar orice reconectare cu aceste semănării trezește in om frecvente tresăriri sentimentale sau apreciative sau de Neînțelegere dumirite prin credință aici observam ca sentimentul sau concretizarea credinței ca fenomen tipic omului care este expus prezentei divine și o imbratiseasa la nivel de încredere iubire familiaritate sau chiar frica din cauza expunerii la un fenomen care poate deveni dăunător din cauza inconstientizarii statutului pregătirii curățirii sau lipsurilor dăunătoare cauzate de păcate și patimi vâre pot deveni patologice in urma unei îmbrățișări a unor fenomene religioase fără a măsura propriile puteri de internalizare a acestor fenomene naturale dar care necesita un nivel de pregătire sau chiar inhibare radicala a unor porniri intrinseci pentru a percepe și interiorizare constructiv aceste fenomene religioase 

Aici ajungem la filosofia interna a unor așa numite virtuți sau calități umane prin care unele fenomene pot fi concretizate doar intr o fire deplin umană adică fără a avea impresia ca tranzitarea umană a unor fenomene divine transfigurează firea divinizand omul de aceea înțelegem ca un om tranparentizeaza prin firea sa umană fenomene divine atâta timp cât nu face greșeala sa creadă ca forța divina ce îl tranzitează la nivel individual prin împărtășire comuna a eului divin cu cel uman divinul fiin o împărtășire Trinitara intrinseca observam ca  omul ii aparține lui Dumnezeu in o măsura sau alta de aceea atâta timp cât omul liber consimte ascultarea fireasca de fluxul divin indentificat drept credință ce îl cuprinde atât timp cât nu identifica greșit calitative divine drept o lucrare și o munca personală astfel observam ca credință este o înțelegere convențională prin care omul își încrede dar nu atrofiaza sentimentele umane unor reprezentări ale experimentării divine aceasta fiind posibila in mod armonic atât timp cât antrenamentul acestor simțiți este echilibrat de reprezentările divinului la care se expune in cultul religios  de aceea o credință concretă poate însemna și înțelegerea ca integritatea fenomenologica a trairilor sociale necesare acestei existente se găsesc integral in integritatea cultului religios chiar și cele mai frivole aparent pentru care societatea așa numit civilizatoare se lupta sa le scurtcircuiteze  prezentându-le sau ascunzându-le consecințele prin compromisuri problema este ca orice compromis este o renunțare la urcusul fenomenologic al plăcerilor și satisfacțiilor naturale cu finalitate regeneratoare creatoare și procreatoare satisfacțiile având un flux continuu începând de la firescul uman al naivității și portului feciorelnic încoronat prin taine ce ridica răbdarea la nivel regal cu fiecare stadiu al maturizării autentificat prin har continuitatea ridica fără sincope spiritul bucuriei fizice armonizate prin motorizări la timpul lor autentificate si certificate haric prin taine împărtășire spovedise cununie botez si înmulțirea bucuriei cu fiecare rod venit la timpul propus de Dumnezeu urmat de dorințele firii împlinite faptic la apogeul regenerativbduhovnicesc si fizic

P. S vreme trece vreme vine parca toate au scop viața in diferite forme dăruire sacrificiile pentru următoarea generație forța regenerativă parca din senin aparent liber incontrolabila dar armonios sociabilă apoi viața in toiul fructificați spor roadele aceatei continui bucurii care păstrează integritatea aromenol tuturor fericiților din procesul vieții spor reproșul mulțumitori ca toate s au săvârșit in mod natural si firescul își urmează firea in pregătirea pentru anul ce vine prin hibernarea intrinseca a bucuriilor trecute cu speranța celor viitoare