se pare ca îmi cunosc soția ce o am de o săptamana de doi ani iar o cheltuiala cumulata pana în acest loc se estimează la un miliard șapte sute dar pentru a ajunge la acel stadiu mi s-a investit alte opt sute. și cică suntem săraci, se pare că nu dar treaca meargă nu stim unde mergem și de unde venim dar se pare ca treaba sta pe loc și încă sunt șomer cu doua facultați aproape pana la master. vorba trece și vorba vinde vorba care a asigurat o investiție durabilă. si iata dovada dar iata ca nu estimam ce nu ne aparține dar investim in incredere de buna voie. trecem peste cat de prost sunt si cum stabat cu sageti usturatoare dar asuguratoare ca raman acelasi acuzatorilor dar iata ca și eu acuz lumea inconștient. imi iau la revedere de la șogorițe cu respect și demnitate pentru ca așa trebuie sa fie. apoi planul meu da a face lumea sa se descopere pe sine este de fapt dorința mea de a ma ascunde in umbra inconștientă a istoriei eu cel ce vreau sa fac lumea sa creada ca este neputincioasa si poticnita cultural apoi și nevoia mea de a evada in spații fascinante denota faptul ca am carente neputinte si esecuri in viata reala sau chiar cei din jurul meu nu se doresc a fi impreuna iar eu am aparut ca o obligatie de ai uni deci eu sunt intruchiparea dorinței de a renega existența obligatorie a celuilalt. poate fi așa dar mai mult de atat. cine sunt eu sa spun care este regula de purtare cand eu razbat in lung si in lat cu curaj obraznic exceptiile de la regula si oblig si demnitațile sa patricipe ca imputerniciti la sfidarea ordinii ornamentalvivante ființial.
poate vom prece peste cei ce ne iau de prosti cu trucuri și ascunzișuri cu simple sfaturi de la concurența ce ti se impotrivește din directia opusă. ma va trage cineva la raspundere pentru datoriile neplatite se vor intoarce creditorii impotriva mea? cu cat le voi fi eu dator atunci și cine va primi plata, se pare ca viața este echitabila cu ea insăși dar eu cui platesc ceea ce inca nu am sa datorez cui muncesc si cat voi rezista? intrebarea de baraj și departajare cine am devenit in urma sperantelor si promisiunilor ce par a fi deșarte in urma lipsei dovezilor. cu viața am ieșit pe plus dar in retrospectiva frumusețea colaterala e umbrita de tristeti și nevoi dar și de speranțe de mai bine hai la treabă spor la muncă.
oare merit eu sa fiu o persoană de doua miliarde jumate sau nici persoana inca nu am devenit indiferent de statuturile dobandite tata soț prieten fiu var nepot cumnat student ortodox profesor? o nota cu indulgență sam mai incerc in restanță?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu