Introspectiv caut locuri de umplut cu pozitiv prin care inund îmbibatele cu aer ușor, speranțe ce-și așteaptă impulsul ideii de mai bine. Reculeg începuturi spirituale ce s-au scufundat prin crusta blindată a unui suflet inconștient de natura lui regeneragilă cu momentele de liniște pașnică. Prin fantasme caut exagerate solutii la naivele greutăți ce sar din subconștient în fața vieții ce ignoră regretul și se sting în nimicul vrednic de sentimentalizat. Câstig libertăți din fiecare particulă de aer ce se strecoară prin sângele zburdalnic al naturii primăvăratice. Cu soarta privită dinspre veșnicie încerc să îmi re-simt gândul trecător prin veselia indestructibilă ce sfidează neputința logicii. Prin curcubee geometrice întrevăd incolore vise ce plutesc în orizontul inimaginabil împărtășindu-mi din relaxarea lor calmă ca din izvor de munte. Precum siguranța unui fulger trec dincolo de logica parfumului din flori spre strigătul din bucuria copiilor ce se nasc inconștienți de suflet, scop sau puritate. Inplodez răzbunător cu seriozitate tranșantă când trec peste bucurii efemere ce sting lumini din voința mugurilor milenari și ascult sclipiri de cristal ce strigă din cochilia nedumeririi sufocante.
Revoltat până la refuzul răbdării caut sentimente ce ontologic deschit ochii umanității împartășite semenilor. Presar prin pașii sonori conturați în istorie de naivități supraumane stări de spirit desprinse de realitate. Alergând singur prin universul deznădăjduit refuz să mă încarc cu lipsa de speranță ce o descopăr pe umerii înfrigurați ai bătrânilor adolescenți. În redescoperiri experimentale caut statornicia vieții calme prin greutățile aparentizate de lipsa de atenție. Eliberat de slăbiciunile umbrelor brutale plimb cu tupeu de rang înalt preconcepții prin fața oglinzilor.
P.S. Devin din ce n ce mai imun la răbdare, privind fapte culpabile.
Totusi de ce nu mai ai rabdare? Ce te face sa te grabesti: impulsul de moment pentru sentimente pe care ai vrea sa le traiesti si parca nu mai vin in cea mai autentica puritate de care toti ar trebui sa ne bucuram intro zi daca ne deschidem inima spre celalalt sau sentimente traite deja si dorinta de a le retrai cat mai curand? Sau poate nici una din astea doua...P.S. Tare sintagma: batrani adolescenti si foarte adevarata din pacate pentru ca ei sar peste niste etape asa frumoase ale vietii cu buna stiinta grabindu-se spre ceva care oricum inevitabil vine in existenta lor. Sa ne traim viata alaturi de Hristos, altfel ce traim se cheama subzistenta,dar in nici un caz viata.
RăspundețiȘtergereUau chiar credeam că am criptat lucrul ăsta bine, ai dreptate, cred ca am un sentiment fals ca nu am timp sau ca timpul trece prea repede când de fapt trece, merge cum m-il impun. poate din indecizie imi perd rabdare si ma pripesc.
RăspundețiȘtergereScrisoarea I
RăspundețiȘtergereDe trei ani nu m am uitat in oglinda. Perciunii albi nu i am zarit, nici dintii de lapte de odinioara nu se mai vad. Intre mine si celalalt e un dialog prin semne. Eu intorc capul la stanga, el face la fel. Intorc la dreapta, ma imita ironic nesuferitul! Camera e aceeași, doar tu nu mai raspunzi ecoului din oglinda. Tip ca sa ma auda la celalalt capăt al lumii. Doar tu de aproape nu ma mai auzi deloc.
Draga Germanicus,
Iti scriu pentru ca zeii au fost buni cu mine. Peste trei zile o sa mi pun capat zilelor. Motivul este unul aproape banal, o galma in crestetul capului de neoperat. Iti spuneam ca zeii au fost buni cu mine si asa si este, cati dintre pământeni aleg precis data cand o sa moara? Si daca sa spunem ca prin oracolul lui Apollo ar afla ziua si felul de moarte i ar cuprinde frica si s ar impotrivi. De aceea, neavand motiv de intristare, de frica vulgului aratate apasat de cele întâmplate, ba chiar poarta si doliu. Adu jertfe zeilor ca sa ii îmbunezi pe preoti si imparte aur si daruri milogilor. Da le paine si un pic de circ caci pentru mine farsa e gata, plec fara sa am vreun regret, si ca marele Alexandru fara sa iau cu mine nimic pe lumea cealaltă.
Dar poate nu de sfaturi ai tu nevoie acum, asa ca sa schimbam un pic subiectul, sa vorbim despre ceea ce te interesează, despre putere. Nimic nu curge mai repede si mai dulce pe gat decat puterea. Din paharul urii ea se varsa si cu fiecare sorbitura, cu fiecare strop pe care il bei ti-e mai sete. Mori de sete. Dar ce te faci cand ai toata puterea? Atunci cand esti stapanul lumii, cand lumea se inchina nu numai tie dar si statuii tale din piata ca unui zeu cerand mila? Tot tie sete. Doar ca de dimineata cand te trezesti pana seara cand adormi, daca adormi, stai cu spaima ca paharul urii sa nu ti-l sparga cineva sau sa ți-l fure, cum sa mai întâmplat de atatea si atâtea ori. Bei licoarea de parca te-ar face asemeni zeilor nemuritori, si totusi, cu mintea inca intreaga stii ca zilele iti sunt numarate. Nu exista licoarea zeilor, cel putin eu nu cred in ea, si ca sa fiu cinstit pana la capat, sa fiu un gradinar in campiile elize, sa cresc ceapa, usturoi si asta pentru o eternitate nu prea imi surâde! Nu, astea sunt baliverne. Toate le cred de la Platon si Aristotel mai putin nemurirea sufletului. Se pare ca peste trei zile voi afla eu insumi cum sta treaba. Din nou, ma bucur. Fara sa fiu filosof, peste trei zile o sa am raspuns la toate intrebarile. Ce pacat ca trebuie sa dau dar de mare pret. Cand ai puterea esti slab. Soapta ta le este porunca, o incruntare ii face pe oameni in toata firea sa tremure, o vorba buna de-a ta pare sa vindece pe ologi. E de ajuns sa vrei si gata, se indeplineste. Cata falsitate, cata nebunie! Cu ce sunt eu sau tu mai buni decat zidarul din fundul aleii mestesugarilor? Fii sincer! Nu suntem. Soarta lui i-a jucat feste ca si atatora, dar poate ca el facandu-si meseria, la finalul zilei, cu painea si berea pe masa e mai fericit. In orice caz, nu putem trai viata altuia decat ceea ce ne-a fost dat. Un prieten din copilarie ajuns si el la senectute mi-a zis intr-o zi: Nerva, puterea absoluta corupe in mod absolut! Tulburat de asemenea adevar si din iubire pentru prietenul meu l-am întrebat ce sa fac? El mi-a zis asa: Ia-ti un sclav, tine-l mereu langa tine si din cand in cand pune-l sa-ti șoptească la ureche - Ești doar un om. Zeilor, ce prieten bun si intelept! Esti doar un om, scumpe fiu. Nimic din ce vei face pe pamant nu va schimba asta. Aceasta mare slabiciune e puterea. Unii se lauda cu forta lor fizica, altii cu istetimea mintii, iar eu ma desfat in slabiciunile mele. Cand esti puternic esti slab pentru ca ai orbit. Simtul realitatii s-a tocit. Doar propriile slabiciuni te invata cum sa te folosesti de slabiciunile altora. Pune-te in pielea lor, bea, joaca, iubeste, ca mai apoi sa le dai dracului! Pana la urma, in singuratate, doar voluptatea puterii te poate satia. Sunt om si nimic din cei omenesc nu imi este strain. Iata mama invataturii! De restul, o sa te pricepi tu mai bine decat mine.