Ce fac si mamele astea din oameni, ii fac oameni pe toti.
Istovit, inghebosat si smerit de greutatea grijii materne imi car bagajul ce ma va tine in viata o perioada indelungata de vreme.
Cea mai buna oportunitate de a vedea maretia cu care este inzestrat sufletul mamei e atunci cand ii e dor de tine. Mai ales atunci cand pleci la drum lung si primejdios cand te coase, ea... cu bolduri ca sa fie sigura ca nu te imprastii prin lume.
Mamele, acesti oameni supusi tiranic instinctelor materne plang, sufera, duc dorul, se indolnavesc de lipsa de a practica aceasta grija creatoare.
UN gest care il poate sensibiliza pana si pe cel mai inghetat om este acea mangaiere de mama pe frunte. Pe fruntea fiicei care la randul ei e mama si din grija ei materna pleaga in lume. Acea mangaiere care sterge sudoarea imaginara de pe frunte. Vrea ca prin ca prin atingere, alintate, mangaiere grijulie pe fata, sa sufere ea pentru tine, sa iti cuprinda cu mainile fata si acest cest mic sa ridice grelele munci de pe umeri-ti ogositi. Doar prin lacrimi poti vedea dragostea creatoare de vietii dintre mama si vesnicul ei copil.
Mama mai are o alta ocazie sa iti ofere grija ei mare si grea. Ti-o baga in bagaje pana nu o mai poti duce. Te sufoca cu grija inghesuit de iubitoare.
PS. cam gata si cu mama ca devin mameluc.
ps. sau mai rau mamelon.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu